Naționala condusă de Kalidou Koulibaly, campioană a Africii la recenta ediție desfășurată în Camerun la începutul anului, este echipa cu cea mai rapidă creștere din fotbalul african.
Senegalul, încă afectat după ratarea calificării în optimile de finală ale Cupei Mondiale din Rusia din cauza diferenței de goluri, s-a revanșat pe propriul continent. Mai întâi a jucat finala Cupei Africii pe Națiuni în 2019 (pierdută în fața Algeriei), iar apoi s-a impus la ediția următoare obținând primul său trofeu din istorie
Cariera de mijlocaș în Europa i-a permis lui Cissé să revină în țara natală cu un ochi critic și avizat, precum și cu capacitatea de a pune în practică o pregătire sportivă și tactică diferită de cele obișnuite.
Aflat la cârma echipei sale naționale din 2015, adică de la începutul carierei de antrenor, tehnicianul de 46 de ani mizează totul pe modul de pregătire a partidelor. Pentru el, posesia mingii stă la baza jocului echipei sale, deși nu subestimează forța tranziției rapide către ofensivă.
Și de aceea, în ciuda accidentării la genunchi a lui Sadio Mané, un jucător iubit și lider al unui grup unit, și-a dorit cu orice preț să îl aibă în Qatar pe cel mai bun atacant al său. O aventură care, dincolo de Cissé, are la bază trei jucători importanți.
Trei stâlpi de bază
Mané nu este un fotbalist obișnuit. Atacantul lui Bayern Munchen este și a fost piatra de temelie a tuturor echipelor în care a jucat.
Atacant mobil, capabil să joace atât pe flancul stâng, cât și ca atacant central, nu doar că nu a resimțit schimbarea culturală după mutarea din Merseyside în Bavaria, dar s-a și integrat rapid în planurile tactice ale lui Julian Nagelsmann, un antrenor care experimentează mai mult decât Jurgen Klopp.
Pe Allianz Arena, atacantul senegalez s-a integrat într-un mod de joc diferit de cel total vertical pe care îl practică Liverpool și care probabil se aseamănă mai mult cu stilul naționalei lui Cissé.
Faptul că a studiat și a învățat noi modalități de atac ar putea fi o armă în plus pe care Mané o poate pune la dispoziția Senegalului: mai întâi, însă, va fi nevoie de recuperarea sa fizică completă.
În sistemul 4-3-3 al echipei sale naționale, numărul 10 acționează ca o extremă stânga, cu sarcina de a pătrunde în centrul defensivei adverse, bine acoperit de un mijloc foarte elastic în mișcările sale ofensive.
Celelalte puncte forte ale Senegalului sunt în apărare, unde căpitanul Kalidou Koulibaly este pilonul unui zid defensiv ridicat în fața portarului Edouard Mendy, intrat de curând în lumina reflectoarelor, dar care a devenit imediat indispensabil.
Fostul jucător al lui Napoli, care la Chelsea suferă un pic prea mult în faza de adaptare, este un om de vestiar prin excelență. Banderola de căpitan i-a conferit și mai multă responsabilitate, iar în jurul său s-a structurat o echipă în care se amestecă jucători din medii diferite, ca și limbile vorbite în țară.
Crescut în Franța, dar fără să piardă contactul cu țara de origine în care călătorea în fiecare vară în copilărie, Koulibaly este puternic legat de pământul Africii și de naționala senegaleză, unde creștinii și musulmanii conviețuiesc în armonie, fără a fi afectați de diferitele limbi tribale.
În Franța, la un an după Koulibaly, s-a născut și Mendy, care de doi ani joacă la Chelsea, grație unei intuiții a lui Peter Cech, care îl ochise la Rennes, fosta sa echipă. Ajuns la ”Albaștri”, senegalezul i-a suflat mai întâi postul de portar titular lui Kepa Arrizabalaga și apoi a cucerit definitiv poarta echipei sale naționale: pentru Leii din Teranga reprezintă o garanție absolută.
În jurul acestor doi jucători, Cissé a construit o apărare care a primit doar patru goluri în ultimele șase meciuri de calificare pentru Cupa Mondială. Triumful la penalty-uri împotriva Egiptului, în timpul căruia Mendy a apărat o lovitură de pedeapsă, le-a permis accesul la Cupa Mondială din Qatar.
Atacul, însă, se evidențiază ca fiind departamentul în care Senegalul a avut cele mai bune performanțe dacă ne raportăm la preliminariile Cupei Mondiale, unde media xG pe meci (probabilitatea ca un șut să fie transformat în gol, n.r.) este de 2,23, iar cea împotrivă este de 1,12.
În cele opt meciuri disputate în ultimul fază a calificărilor, Senegal a înregistrat șase victorii, un egal și o singură înfrângere.
Eșecul suferit în turul barajului de calificare la Cupa Mondială împotriva Egiptului, a fost răsturnat pe teren propriu grație victoriei cu 1-0 care a dus meciul la loviturile de departajare, unde Mané însuși a fost decisiv.
Printre statisticile naționalei senegaleze care ies cel mai mult în evidență se numără procentajul partidelor în care Koulibaly și coechipierii săi au trecut primii în avantaj: 70%, o cifră care demonstrează capacitatea Senegalului de a deschide scorul chiar și în cele mai complicate meciuri.
Rezervele nu se ridică la înălțimea așteptărilor
Printre punctele slabe ale Senegalului se numără fără îndoială calitatea băncii de rezerve, care nu se ridică la nivelul titularilor.
Selecționata africană se mândrește cu un unsprezece de start impresionant, dar nu are o bancă pe care să se poată baza foarte mult.
Posibilul înlocuitor al lui Mané reprezintă principala problemă pentru antrenor, care va dori să aibă la dispoziție cât mai curând posibil singurul jucător cu adevărat de neînlocuit.
Mané este fundamental în economia jocului echipei naționale africane. Autorul penalty-ului care le-a oferit Leilor din Teranga biletul pentru Qatar 2022 este glonțul de argint din arcul ofensiv al lui Cissé, datorită capacității sale de a transforma acțiuni banale în acțiuni potențial periculoase.
Cinci goluri în ultimele patru meciuri arată o dată în plus de ce Mané este important. Un jucător esențial nu doar în joc, ci mai ales pentru rolul său din vestiar.
Cum arată primul ”unsprezece” senegalez (4-3-3)
Edouard Mendy, Youssuf Sabaly, Kalidou Koulibaly, Abdou Diallo, Fodé Balo Touré; Pape Gueye, Cheikhou Kouyaté, Gana Gueye; Ismaila Sarr, Bambia Dieng, Sadio Mané.
Marea provocare
Pentru Cissé, care folosește rar alte module în afară de 4-3-3, va fi important mai ales să aleagă pilonii de la mijlocul terenului, unde Idrissa Gana Gueye și-a pierdut în ultimul an rolul de titular în Premier League.
Jucătorul născut în 1989, care a trecut de la Paris Saint Germain la Everton, a făcut un pas înapoi, adunând doar nouă apariții, dintre care doar trei integraliste.
Cu toate acestea, el va fi elementul cel mai experimentat din mijlocul senegalez, în care se vor mai afla omonimul său Pape Gueye, aflat la Marseille, și veteranul Cheikhou Kouyaté.
Pe de altă parte, marele pariu al lui Cissé este Pape Mata Sarr, un jucător de 20 de ani de la Tottenham, care chiar dacă nu a jucat aproape deloc în acest an, lasă loc de dubii în privința componenței finale a liniei mediane a Senegalului.
Predicție
Într-o grupă în care Olanda este, pe hârtie, selecționata cu cea mai mare calitate, Senegalul ar avea nevoie de un meci bun în deschiderea grupei, chiar împotriva oamenilor lui Louis Van Gaal (71). Un eventual succes ar deschide calea pentru fazele eliminatorii.
Cel mai bun rezultat al Senegalului la Cupa Mondială a fost în 2002, când selecționata africană a ajuns în sferturile de finală cu Cissé căpitan. Și atunci aventura mondială a început cu o victorie în primul meci împotriva celei mai puternice echipe, campioana mondială Franța (1-0).
Campioană a Africii grație unui amestec de organizare, talent și o atitudine lipsită de griji, Senegal ajunge în Qatar conștientă de propriile calități într-o grupă cu Olanda, Qatar și Venezuela.
Trecerea de faza grupelor reprezintă un obiectiv posibil de pe oricare din primele două locuri, deși surprinzătoarea Ecuador, care a avut o prestație bună în preliminarii, și gazda Qatar, pot reprezenta o amenințare.