Argentina și fotbalul: Cinci puncte cheie ale unei pasiuni naționale

Înaintea finalei Cupei Mondiale de duminică, de la Doha, împotriva Franței, iată cinci puncte cheie pentru a înțelege relația unică a Argentinei cu acest sport.

Când fotbalul a devenit fotbal

Asociația de fotbal AFA din Argentina, creată în 1893, proclamă cu mândrie că "este cea mai veche din America de Sud și a opta din lume".

Fotbalul a ajuns în țară odată cu imigranții britanici, mulți dintre ei veniți să lucreze la căile ferate și care au fost supranumiți "englezii nebuni" atunci când au început să joace fotbal în timpul pauzelor.

Un profesor scoțian, Alexander Watson Hutton, este considerat "părintele" fotbalului argentinian, după ce a introdus acest sport în cadrul orelor de educație fizică în școlile în care preda.

El a fost, de asemenea, primul președinte al AFA.

Muncitorii feroviari britanici au început curând să înființeze cluburi de fotbal, iar unele dintre cele mai istorice concurează și astăzi în prima ligă argentiniană, cum ar fi Newell's Old Boys din Rosario și Banfield din Buenos Aires.

Odată cu afluxul de imigranți italieni și spanioli, Argentina și-a dezvoltat propriul stil de joc "criollo", bazat pe eleganță, abilitate și inspirație, o școală de fotbal care avea să-i lanseze mai târziu pe Diego Maradona și Lionel Messi.

Multe legende, un singur Dumnezeu

În anii 1930, Vicente Zito, Natalio Perinetti și Francisco Varallo au făcut spectacol pe terenurile argentiniene. De altfel, și italianul-argentinian Luis Monti a făcut cu adevărat spectacol. A jucat la Cupa Mondială din 1930 pentru Argentina, când au pierdut în fața Uruguayului, iar apoi, patru ani mai târziu a câștigat Cupa Mondială jucând pentru Italia.

De atunci, jucători precum Angel Labruna, Jose Manuel Moreno, Tucho Mendez, Ubaldo Fillol, Daniel Passarella, Mario Kempes, Gabriel Batistuta și Roman Riquelme au scris istorie și au câștigat trofee: Albiceleste au ridicat Cupa Mondială în 1978 și 1986 și Copa America de 15 ori.

Până acum, există o legendă care se remarcă mai presus de toate celelalte: Diego Maradona, cunoscut și sub numele de "D10S", un joc de cuvinte în spaniolă pentru Dumnezeu (Dios) și tricoul său cu numărul 10.

Dacă Messi ar câștiga Cupa Mondială, ar egala statutul predecesorului său.

"Fanii îl poartă pe Messi în suflet, ca și pe Diego", a declarat istoricul Felipe Pigna pentru AFP.

"El a arătat calități de lider. Amintim discursul său fantastic de motivare din vestiar, înainte de a câștiga Copa America din Brazilia în 2021.

Pe lângă faptul că este cel mai bun jucător din lume, este o persoană minunată, un tip foarte simpatic", a mai spus acesta.

Fanii argentinieni, de la pasiune la huliganism

Fanii argentinieni sunt cunoscuți atât pentru pasiunea cu care trăiesc fiecare meci, cât și pentru huliganism.

"Hinchas" se bucură și încurajează jucătorii, ba chiar cântă imnul lor pentru Cupa Mondială, "Muchachos", care îi omagiază pe Maradona și Messi.

Multe cântece sunt pozitive, în timp ce altele "lovesc" Brazilia sau Anglia.

Dar, pe lângă faptul că au moștenit înclinația britanică când vine vorba de scandări, suporterii au preluat și ce e mai rău din fotbalul englezesc.

Conduși de "barras bravas", clanuri mafiote, aproape că nu trece un sezon fără violențe uneori mortale în jurul meciurilor.

Ca urmare, din 2013, li s-a interzis accesul pe stadioane acestor tip de fani, la meciurile din deplasare.

Autoritățile argentiniene au înaintat chiar și Qatarului o "listă neagră" de 6.500 de persoane cărora să le interzică accesul pe stadioane.

Fotbalul în Argentina face parte din viața de zi cu zi

Fotbalul în Argentina este mai mult decât un simplu sport.

Este adânc înrădăcinat în "barrios", cartierele din care fotbalul face parte din viața de zi cu zi.

"Aceasta este măreția sa. Există o memorie colectivă și personală care este împărtășită și care operează în aceste momente", a declarat pentru AFP cercetătorul Juan Branz.

"Fotbalul este foarte important în viața de zi cu zi aici", a declarat scriitorul și profesorul universitar Ariel Scher.

"Nu există nicio garanție că te poate face să uiți problemele... dar este un loc în care găsești lucruri pe care în altă parte nu ai cum să dai de ele", a mai spus acesta.

Fotbalul este unul dintre puținele lucruri care îi unește pe toți argentinienii, care se află în mijlocul unei mari inegalități și polarizări politice.

Obelisco de Buenos Aires, locul de sărbătoare

Obelisco de Buenos Aires înalt de 67,5 metri din centrul orașului a devenit un loc de "pelerinaj" pentru fanii fotbalului.

El datează de la Cupa Mondială din 1978, prima câștigată de Argentina, când țara sud-americană era condusă de o dictatură militară brutală.

După ce urmăreau meciurile de la Cupa Mondială în sălile de cinema din apropiere, oamenii se îndreptau spre Obelisc pentru a sărbători și a uita pentru scurt timp de politică.

Ridicat în 1936 pe locul unei vechi biserici, acesta a fost locul în care steagul Argentinei a fluturat pentru prima dată în Buenos Aires, în august 1812.

Acesta a fost înălțat pentru prima dată cu câteva luni mai devreme în Rosario, locul de naștere al lui Messi, pe malul râului Parana, unde se află acum Memorialul Drapelului Național și unde rosarinenii se îndreaptă pentru a sărbători victoriile de după meciuri.