Înainte de evenimentul mult așteptat de vineri, 26 iulie, iată câteva dintre momentele memorabile ale ceremoniilor care au dat startul Jocurilor Olimpice în trecut:
1896: un cor gigantic în Atena
"Spirit antic și etern, creator august, coboară aici, apari, strălucește ca un fulger": imnul olimpic al grecului Spyros Samaras (conform versurilor poetului Kostis Palamas) a răsunat pentru prima dată pe 6 aprilie 1896 cu ocazia primelor Jocuri moderne, într-un stadion din Atena restaurat în marmură albă.
Compozitorul dirijează ansamblul format din nouă orchestre filarmonice și peste 150 de coriști. Aclamat, piesa muzicală răsună o a doua oară. Din 1958 a devenit imnul oficial.
1936: propaganda nazistă în Berlin
Pe 1 august 1936, Adolf Hitler intră în stadionul Olimpic din Berlin în fața aclamațiilor a aproape 100.000 de spectatori.
Scena este copleșitoare: steaguri fluturând cu svastica, un ocean de brațe întinse și strigăte de "Heil Hitler"... Obiectivul Führerului era clar: să demonstreze ideea sa de superioritate a "rasei ariene" și a Germaniei naziste.
1984, un om-rachetă în Los Angeles
În 1984, Jocurile Olimpice au intrat în era gigantismului. În plin Război Rece, cu boicotul sovieticilor și a paisprezece țări de pe orbita lor, americanii au oferit un spectacol tehnologic.
La ceremonia de deschidere, "Rocketman" Bill Suitor, îmbrăcat într-un costum alb cu dungi roșii, a survolat Memorial Coliseum, autopropulsat de un jetpack.
1992, 1996, 2000: ștafete emblematice la Barcelona, Atlanta și Sydney
Pe 25 iulie 1992, Stadionul Olimpic Lluis Companys din Barcelona s-a cufundat în întuneric și tăcere: Antonio Rebollo, arcaș paralimpic spaniol, primește flacăra olimpică de la baschetbalistul Juan Antonio San Epifanio "Epi", își ia poziția și țintește către torța situată la 70 de metri distanță. Timp de câteva secunde, întreaga lume își ține răsuflarea, până când săgeata lovește ținta și dă startul Jocurilor Olimpice.
În 1996, legendarul boxer și activist pentru egalitate, Muhammad Ali, bolnav de Parkinson, aprinde torța Jocurilor din Atlanta, orașul lui Martin Luther King.
Patru ani mai târziu, australianca Cathy Freeman, simbol al identității aborigene, aprinde flacăra olimpică în fața unei cascade de apă în Sydney.
2008: la Beijing, peste așteptări
Scenografia regizată de cineastul Zhang Yimou pentru deschiderea Jocurilor de la Beijing 2008 a permis Chinei să își demonstreze influența internațională. În total, cu spectacolul de lumini și sincronizarea umană, au fost mobilizate cel puțin 14.000 de persoane, cu un buget uriaș.
Ceremonia s-a deschis cu sunetul unor instrumente de percuție străvechi, iar apoi ceremonia, urmată de 91.000 de spectatori pe stadionul "Cuibul Păsării" și de aproximativ 80 de șefi de stat și de guvern, s-a încheiat cu un grandios foc de artificii.
2012: Elisabeta a II-a și James Bond
În 2012, Stadionul Olimpic din Londra a găzduit un peisaj bucolic. Coșuri de fum uriașe se înălțau, ceea ce simboliza sfârșitul Revoluției Industriale.
La o ceremonie dedicată moștenirii lăsată de Marea Britanie lumii, într-un eveniment însoțit de umorul regizorului Danny Boyle, a existat un moment care este deosebit de memorabil. A fost cel în care, într-un videoclip, actorul Daniel Craig, în rolul agentului 007 James Bond, merge la Palatul Buckingham pentru a o găsi pe Regina Elisabeta a II-a, care a acceptat să joace în acest scurtmetraj surprinzător.
Concluzia filmului includea sosirea monarhului la stadion cu parașuta, ceea ce, evident, nu s-a întâmplat. Elisabeta a II-a a apărut după ce videoclipul s-a terminat, salutând alături de soțul ei, Prințul Philip, în drumul lor spre locul din lojă.