Și totuși, această a 111-a ediție a Turului Franței a fost deja marcată de lupte acerbe pentru clasamentul general încă de la startul din Italia.
Până la șase atacuri clare ale actualului deținător al tricoului galben, Tadej Pogacar, au testat rezistența lui Remco Evenepoel (la 1:06), Jonas Vingegaard (al treilea, la 1:14) și un Primoz Roglic care nu se poate feri de ghinion și care a abandonat vineri la Agen după o căzătură cu o zi înainte.
Dar intensitatea ar putea crește sâmbătă și duminică pe rampele lanțului muntos care separă Franța de Spania, înainte de o a treia săptămână în care Alpii se profilează deja la orizont.
Pogacar a consumat prea repede prea multă energie. Vingegaard își va menține el progresia sau va ajunge să plătească lipsa de pregătire pentru acest Tur? Iar Evenepoel va putea rezista la două etape consecutive de munte înalt?
Unele dintre aceste întrebări vor primi răspuns la capătul primelor două finale la mare altitudine ale acestei ediții.
Sâmbătă, după 70 de kilometri de urcare ușoară de la startul din Pau, plutonul se va confrunta cu trei cățărări consecutive în cei 80 de kilometri rămași: venerabilul Tourmalet și nesfârșitele sale 19 kilometri de urcare la 7,3%, Hourquette d'Ancizan (8,2 kilometri la 5,1% panta medie) și Pla d'Adet, la 50 de ani de la victoria lui Raymond Poulidor, care își are statuia pe vârf la Saint-Lary.
Finalul de etapă ar fi putut fi și mai dificil dacă, în loc să vireze la stânga la ieșirea din satul Soulan, plutonul ar fi luat-o la dreapta pentru a urca col du Portet, unde Pogacar are amintiri excelente după victoria din 2021, anul ultimei sale victorii în Tur.
Dar ascensiunea de categorie specială până la Pla d'Adet impune respect (10,6 km la o pantă medie de 7,9%).