EXCLUSIV Chris Froome: "Visul de a câștiga un al cincilea Tur este încă viu pentru mine".

Legendarul Chris Froome a vorbit despre acest lucru, dar și despre starea sa fizică actuală, despre obiectivele sale în carieră și cum a evoluat ciclismul.

Puteți urmări interviul video aici:

Ce-ți trece prin cap în timpul cursei, când ești pe șosea, singur, timp de atâtea ore?

CF: Se întâmplă atât de multe lucruri în timpul cursei! Adică, sunt atât de multe piese în mișcare, mai ales când ești liderul unei echipe și te gândești cum să îi folosești cel mai bine pe cei din jurul tău. În Turul Franței pe care l-am câștigat, este aproape ca și cum te gândești în permanență la modul în care te gestionezi pe tine însuți, la propria nutriție, la strategiile tale, la adversari; te gândești la cum să câștigi efectiv cursa. Dar te gândești, de asemenea, la toți coechipierii tăi, cum să-i folosești mai bine și cum să-i motivezi, cum să scoți ce e mai bun din ei.

Acum te afli în Republica Cehă, participând la o cursă organizată de prietenul și fostul tău coleg Leo König. Cum te descurci?

Da, sunt foarte fericit să mă întorc în Republica Cehă. Este a doua oară când vin aici. Am fost aici doar pentru câteva zile în timpul iernii la Praga, anul trecut. Și am vrut neapărat să mă întorc când era puțin mai cald și să cunosc mai bine țara. Așa că... sunt foarte fericit să mă aflu aici și să particip la acest tur în Cehia.

Ai fost surprins să afli că Republica Cehă este o țară care iubește ciclismul?

Da. Când te gândești la țări care practică ciclismul, te gândești la Italia, Spania, Franța. Așa că a fost o surpriză pentru mine să vin aici, în Republica Cehă, să pot întâlni atât de mulți fani și să văd cât de pasionați sunt oamenii de ciclism. Așa că... Da. Sunt foarte fericit să fiu aici și să am ocazia să mă întâlnesc cu unii dintre fanii mei cehi.

În 2019, ai suferit o accidentare gravă când te-ai izbit cu bicicleta de un zid. Cât de greu ți-a fost să te întorci pe bicicletă?

Corpul tău, oasele trebuie să se vindece. Nu poți face nimic pentru a grăbi recuperarea oaselor. Trebuie doar să ai răbdare. Așa că a fost destul de frustrant, cred, ca atlet, pentru că am vrut să mă antrenez mai mult, am vrut să fac mai mult, dar cu greu am putut face mai mult în ceea ce privește revenirea la un nivel competitiv din nou. Corpul avea nevoie de timp pentru a se vindeca.

Anul trecut, ai terminat pe locul al treilea într-una dintre etapele Turului Franței. Ai demonstrat că ești încă capabil de un rezultat mare?

Cred că anul trecut a fost cu siguranță un pas mare pentru mine, venind în Turul Franței și terminând pe locul trei în probabil etapa regină a cursei, terminând pe Alpe d'Huez. Deci... a fost un mare impuls pentru încrederea mea și, practic, mi-a arătat că sunt pe drumul cel bun pentru a reveni la un nivel bun de competiție.

Din păcate, nu a fost așa și în pregătirea pentru Turul Franței din acest an...

Da, nu am avut aceeași progresie, cred. Dar, cu toate acestea, sunt fericit să fiu aici, concurând, și fericit să fac ceea ce îmi place, adică să concurez pe bicicletă și tot ceea ce presupune acest lucru. Deci, chiar dacă nu am concurat în Turul de anul acesta, sunt fericit că sunt aici și aștept cu nerăbdare sezonul următor.

Apropo, cu cât timp înainte ai aflat că echipa ta nu te-a nominalizat pentru Turul Franței din acest an?

Nu am aflat decât cu o săptămână înainte.

Trebuie să fi fost greu de procesat, nu-i așa?

Da, a fost greu. Am simțit că eram pregătit. Am simțit că am muncit din greu. Așa că, da, a fost o mare dezamăgire pentru mine. Dar asta e viața, asta e sportul. Și cred că, în calitate de atlet, trebuie doar să mergi mai departe și să te concentrezi pe altceva și să continui să lucrezi în direcția corectă.

Ce părere ai despre câștigătorul ultimilor doi ani ai Turului Franței, Jonas Vingegaard? Te poate egala? Poate câștiga Turul de patru ori?

Dacă va continua să meargă ca în acest an, nu văd nimic care să-l oprească. Anul acesta nu a greșit deloc în toată cursa. Așa că sunt foarte impresionat de el. Cred că cel mai impresionant lucru, adică, ceea ce a făcut în munți a fost incredibil, dar cred că ceea ce a făcut în contratimp a fost pur și simplu spectaculos. Adică, să învingă la un minut alți rutieri care sunt foarte puternici la contratimp, tipi ca Van Aert, a fost o performanță extraordinară.

Ai câștigat primul Tur al Franței în urmă cu zece ani, cum s-a schimbat ciclismul de atunci?

Cred că ciclismul a devenit mult mai mult bazat pe date, mult mai calculat. Cred că nivelul de... Modul de antrenament a devenit, de asemenea, mult mai structurat. Cred că, în general, nivelul este mai ridicat. Dar nu sunt atât de sigur în ceea ce privește nivelul din vârf, dacă acel nivel a crescut sau dacă a crescut nivelul general al sportului, adică sunt mai mulți oameni capabili să ajungă mai departe în cursă.

Atât Pogacar, cât și Vingegaard, care sunt considerați acum cicliști de top, au început să aibă succes la o vârstă foarte tânără. Este o schimbare faptul că cicliștii se maturizează mai devreme?

Cred că se datorează în mare parte cantității de date disponibile. Cred că o mare parte din aceste date și din datele de la oamenii care concurează cu mine și alături de mine. Cred că acele date au fost împărtășite cu antrenorii și instructorii care lucrează cu generația tânără. Cred că atunci le-a permis cicliștilor de 15, 16 ani să se antreneze aproape ca un câștigător al Turului Franței. Și de aceea vedem acum băieți care devin profesioniști la vârsta de 19, 20 de ani și care au deja baza și capacitatea de a putea câștiga un Tur al Franței la 20 de ani. Eu consider că am devenit profesionist la 24 de ani și că mi-a luat patru sau cinci ani să am această structură pentru a putea avea succes. În timp ce eu cred că băieții primesc această structură mult mai devreme acum, la 15, 16 ani deja. Așa că, atunci când ajung la 20 de ani, sunt pregătiți.

Încerci să fii un model, poate chiar un mentor pentru tinerii tăi coechipieri?

Cu siguranță sper să am asta, da. Mai ales în toate taberele de antrenament pe care le facem împreună cu băieții mai tineri, sper cu siguranță sper să pot adăuga valoare în acest sens la echipă, după ce am fost acolo, după ce am câștigat cele mai mari curse din lume, să pot împărtăși ceea ce am învățat, greșelile pe care le-am făcut pe parcurs. Dar da, majoritatea tinerilor din echipa noastră sunt foarte, foarte deștepți și par să aibă deja multe dintre răspunsuri. Așa că pot ajuta acolo unde pot. Și da, pentru restul, cred că trebuie să experimenteze singuri.

Ai spus de multe ori că visezi să câștigi Turul Franței pentru a cincea oară. Este acest vis încă viu?

Este încă acolo pentru mine, undeva în spatele minții mele. Adică, este realist. Știu că va fi extrem de dificil de realizat cu băieții tineri din generația de astăzi. Dar da, vreau să spun, visul este mereu acolo pentru mine și niciodată, până la retragere, asta va fi încă acolo, aprinzând focul pentru mine.

Și, în final, ultima întrebare. Nu știu dacă este o întrebare dificilă sau ușoară pentru tine. Ce îți place cel mai mult la ciclism?

Ce îmi place cel mai mult la ciclism? Este sentimentul de libertate. Nu există nimic asemănător. Pentru mine, atunci când ieși cu bicicleta, ieși în natură, în mijlocul pustietății, și ai un sentiment de deschidere care este terapeutic. Și asta este ceea ce mă va aduce mereu înapoi la ciclism. Cred că, chiar și dincolo de cariera mea, cred că asta mă va face să merg mereu pe bicicletă.

Chris, îți mulțumesc din nou pentru timpul acordat și pentru interviu. A fost o adevărată plăcere să te cunosc.

Vă mulțumesc foarte mult. Vă mulțumesc.