Culisele și greutățile din fotbalul feminin. Vanessa Boloș: ”Sunt femeie într-un sport al bărbaților”
Originară din Maramureș, povestea Vanessei Boloș este una atipică și scoate în evidență un efort uriaș pe care tânăra continuă să îl facă din dragoste pentru fotbal, un sport pe care l-a îndrăgit încă de când avea doar 9 ani.
Tânăra evoluează pe postul de portar la CS Gloria 2018 Bistrița-Năsăud și în paralel este studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș. Săptămânal, Vanessa se împarte între cursuri și antrenamentele echipei. Sportiva străbate aproximativ 600 de kilometri pentru a putea face ”ceea ce iubește”, după cum ne-a spus chiar ea.
”Primul lucru pe care îl luam nu erau păpușile, ci mingea de fotbal”
Ne întoarcem în trecutul nu foarte îndepărtat al Vanessei pentru a o cunoaște mai bine, într-o perioadă în care abia descoperise că îi făcea plăcere să se joace cu mingea de fotbal, însă nu avea nici cea mai mică idee că într-o zi va ajunge să evolueze inclusiv pentru naționala României.
La vârsta de 9 ani, Vanessa nu voia decât să se joace cu mingea de fotbal, lucru pe care îl și făcea o zi întreagă, împreună cu sora ei geamănă, Larissa Boloș, care la rândul ei activează de asemenea în fotbalul feminin.
”Eram micuță, mă duceam afară să mă joc cu sora mea și primul lucru pe care îl luăm cu noi nu erau păpușile, ci mingea de fotbal. Aveam 9 ani amândouă, nu știam că există fotbal feminin atunci, tot ce știam era că suntem îndrăgostite de minge. Aveam o stradă îngustă în fața casei unde ne făceam teren de tenis de picior și de dimineața până seara ne jucam încontinuu.
Asta a fost până într-o zi când părinții noștri ne-au dus la o echipă de junioare de fotbal feminin, singura din Baia Mare în acel moment. Eram amândouă foarte entuziasmate”.
De la acel moment, Vanessa avea să știe că acela este drumul ei, fără a sta prea mult pe gânduri.
”Primul contact cu mingea într-un cadru organizat, cu antrenoare, colege de echipă și fiecare pe postul ei, a fost ceva wow... Nu mi-a fost greu să învăț preluarea corectă și pasul corect... Dar mi-a fost greu până am simțit unde mă potrivesc pe teren. Într-o zi, portarul echipei a lipsit de la antrenament și am zis că o să stau eu în poartă”.
”Într-o zi voi fi cea mai bună”
”Când am descoperit acest post, am rămas pe el până în ziua de azi. Pot să zic că acest post mă reprezintă pe mine ca fotbalistă. M-am indrăgostit efectiv și simțeam că o să ajung departe și într-o zi voi fi cea mai bună pe postul meu. După un an de când eram deja portar, am mers cu echipa la cel mai mare turneu de Junioare organizat în România, unde erau aproape toate fotbalistele care în ziua de azi evoluează în liga 1 din România și majoritatea sunt componente importante la echipa națională a României.
Acolo am luat primul premiu individual de Cel Mai Bun Portar, iar asta mi-a dat motivația și acceptul de care aveam nevoie că voi avea succes în viitor”.
Primul ei premiu individual avea să fie doar începutul unui șir lung de evenimente. Vanessa ne-a povestit cum a reușit să obțină transferul la CS Gloria 2018 Bistrița, după un meci în care s-a remarcat în fața actualelor sale colege, în perioada în care evolua pentru ACS Olimpia Gherla.
”După ce am terminat perioada de juniorat, am evoluat la câteva echipe, am jucat și în liga a 3-a cu Venus Maramureș, alături de care am promovat în liga a 2-a și am jucat 5 ani la această echipă. Într-un final, am ajuns din nou la prima echipă care m-a crescut și care evolua în liga 1. Aici am stat însă doar un sezon, pentru că a venit pandemia, apoi m-am hotarat să merg la o echipă din liga a 2-a, CS Atletic Olimpia Gherla”.
”Acolo mi-am descoperit din nou plăcerea și dorința de a fi mereu cea mai bună pe postul meu. Am făcut meciuri bune, am avut faze peste faze... Simțeam că eram pe val și chiar dacă nu eram în Liga 1, am simțit că a fost cel mai bun sezon al meu din toată cariera”.
”Dar un meci greu urma să vină”
Care avea să lase o amprentă importantă în cariera de fotbalistă a Vanessei.
”Știam că vom juca contra unei echipe foarte bune și foarte bine pregatită, CS Gloria 2018 Bistrița-Năsăud, echipa mea actuală. Eu aveam emoții pentru că știam că ele vor veni pe terenul nostru... Finalistă a Cupei României în ultimii ani. O echipă puternică, în fața căreia mă așteptăm să am cel mai bun meci al meu sau cel mai prost... Am ajuns la stadion, deja apăruse formația din Bistrița cu un autocar inscripționat cu emblema echipei”.
Emoțiile se accentuau în momentul în care s-a dat fluierul de start.
”M-a impresionat foarte tare și în același timp mi-au fost mai mari emoțiile știind ce meci o să am, dar am intrat pe teren încrezătoare că după atâția ani de muncă pot să apar și să fac un meci excepțional... Eu gândidu-mă că această echipa a înscris peste 10 goluri fiecărui adversar cu care a jucat înaintea meciului nostru... Îmi era frică, dar am reușit să transform aceste emoții în ceva constructiv și am intrat pe teren mai sigură ca niciodată... ”
”A început prima repriză și au fost faze peste faze. Începeam să apăr mingi, să fiu de neoprit, iar la pauză era 0-0... Am ajuns în vestiar și colegele mă lăudau și mă încurajau și m-am simțit mai puternică și mai încrezătoare, am intrat pe teren pentru repriză a două... Am aparat din nou și din nou... Deja trecuseră cele 90 de minute și eu eram tot fără gol primit... Mă bucuram de această performanță. Mă bucuram că am reușit să apăr atât de bine în față unei echipe bune”.
”Am avut onoarea să primesc oferta vieții mele”
”Dar în cele 4 minute de prelungiri, experiența și-a spus cuvântul și actuală mea colegă Andreea Corduneanu a marcat singurul gol al meciului, aducând cele 3 puncte echipei. Am fost dezamăgită dar m-am bucurat că am reușit să păstrez scorul de 0-0 cât am putut de mult. A fost un meci foarte bun, indiferent că nu luasem cele 3 puncte. După acest meci se terminase sezonul (n.r. - sezonul trecut) și am avut onoarea să primesc oferta vieții mele - aceea de a evolua pentru echipa CS Gloria 2018 BN”.
”Eram entuziasmată că am primit această ofertă și că voi juca pentru prima dată într-un cadru bine organizat cu un contract de jucătoare profesionistă, antrenamente de înaltă performanță împreună cu domnul Călin Svoboda, care este unul dintre cei mai vechi și experimentați antrenori din fotbalul feminin, cu cel puțin 10 ani de experiență în acest domeniu, plus multe realizări individuale și, nu în ultimul rând, fost selecționer al echipei naționale de fotbal feminin a României”.
”A fost o onoare să știu că voi fi în echipa aceasta, unde am ocazia să mă antrenez cu multe jucătoare cu experiență și cu un parcurs excepțional în fotbalul feminin. Mă bucur că m-am integrat bine și că am colege de treabă, bine crescute. Primul antrenament cu noua echipa a fost foarte emoționant pentru mine deoarece voiam să mă integrez rapid, să învăț secretele echipei și să fiu cât mai atentă, să nu fac greșeli și să învăț de la colegele mele care au multă experiență în spate”.
Începea o nouă etapă importantă în cariera jucătoarei, care a evoluat inclusiv în loturile U15 și U17 din cadrul echipei naționale. Clubul CS Gloria 2018 Bistrița este în acest moment lider în liga a 2-a, obiectivul fiind unul clar: promovarea în prima divizie.
”Performanțele cu care mă mândresc în fotbal pe plan individual sunt convocările la lotul național, plus premiile individuale pe care le-am câștigat de cel mai bun portar, dar cel mai mult mă mândresc cu realizările pe care le am în prezent cu CS Gloria 2018 BN. Suntem pe locul 1 în campionat și neînvinse până la acest moment. Suntem în semifinalele Cupei Romaniei și sperăm sa jucăm chiar în finală.”
”Familia mea mă face fericită”
Optimismul și plăcerea pentru ceea ce face se observă foarte ușor atunci când ești în dialog cu Vanessa. Am fost curioși să vedem detaliat ce înseamnă fericirea pentru sportivă.
”Să fiu fericită? Este o întrebare simplă dar și complicată... Fericirea pentru mine o reprezintă în primul rând familia mea. Familia mea mă face fericită, când știu că sunt cu toții bine și sănătoși, prietenii mei, care mă fac să zâmbesc, prietenul meu care mă susține mereu și are încredere în mine, chiar dacă îmi e greu să mă dedic și fotbalului, facultății și relației în egală măsură. Fericirea mea este când pot să îi fac pe ceilalți fericiți cu simpla mea prezență sau cu felul meu de a fi! Nu în ultimul rând, fotbalul pentru mine este ceea ce pot să zic că mă face să exist... Fotbalul îmi aduce un sentiment unic, nu îl pot descrie pentru că îl trăiesc și atât”.
Există întotdeauna sacrificii pe care le facem atunci când ne dorim ceva cu adevărat. Acest lucru se aplică și în cazul Vanessei, care continuă de ani buni să facă eforturi uriașe pentru a fi pe terenul de joc, dar și pentru a-și finaliza studiile.
”Este și un moment dificil faptul că sunt studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, și trebuie să mă împart în două orașe ca să pot să fiu prezentă și pentru fotbal dar și pentru ceea ce înseamnă școala, facultatea! Străbat mulți kilometri într-o săptămână pentru a le putea face pe toate... Dar când iubesc ceea ce fac, acei 500-600 km străbătuți săptămânal nu se simt... Simt doar că fac ceea ce îmi place și că pot să excelez pe ambele planuri fără nicio problemă”.
”Gândesc și în viitor”
”Gândesc și în viitor. Va veni o zi când îmi voi încheia cariera de fotbalistă, iar atunci va începe alta, cea în medicină. Ma gândesc că pot avea o carieră de succes și pe planul acesta. Fiind sportivă o viață întreagă, în medicină mă voi axa tot pe această parte, mai exact pe recuperarea sportivilor. Dar nu pot să exclud varianta că voi putea să le fac în paralel, cel puțin imediat după ce termin facultatea, deoarece o să îmi fie greu să renunț la una pentru cealaltă”.
La fel ca în povestea multor oameni de succes, și Vanessa a trecut prin perioade mai puțin plăcute, în care a fost aproape să renunțe.
”Am avut un moment în viața mea când credeam că o să renunț la fotbal, eram clasa 12-a și mă pregăteam pentru Medicină, simțeam că e prea mult și că școala până la urmă e importantă și trebuie să mă dedic 100%. A fost un an greu până m-am acomodat cu facutatea și cu ideea de a continuă sau nu fotbalul... Dar cum pasiunea și iubirea înving totul, nu am putut să zic pas fotbalului și mai presus de atât am învățat să mă descurc cu toate și să lupt pentru fiecare vis al meu”.
”Am învățat că atunci când mintea îți spune să renunți tu de fapt trebuie să lupți mai mult și să nu te dai bătută! Și în ziua de azi le fac pe amândouă și sunt foarte fericită că am reușit să îmi fac o carieră în fotbal, dar în același timp să urmez și o facultate grea în urma căreia pot avea o viitoare carieră foarte frumoasă”.
”Sunt femeie într-un sport al bărbaților”
Sportul aparține tuturor. Multă lume consideră fotbalul feminin ca fiind un sport de amatori. Puțini sunt cei care știu faptul că fenomenul prinde contur de la o zi la alta, iar de la anul vor fi difuzate pe TV inclusiv meciurile din campionatul feminin.
”Sunt femeie într-un sport al bărbaților. Da! Așa este, dar cu toate astea nu am avut niciodată o problemă cu criticile aduse sau discriminările făcute. Când întru pe teren dau totul pe mut, nu aud și nu văd nimic altceva înafara de jocul pe care trebuie să îl fac și seriozitatea pe care trebuie să o arăt în fiecare meci, indiferent de persoanele de pe „lângă” care or să spună lucruri negative. În staff, toți antrenorii și membrii lor sunt foarte profesioniști și foarte serioși și nu am avut parte niciodată de situații jenante din partea lor, cât nici din partea altora deoarece nu dădeam curs vorbelor din tribune sau din afara jocului”.
”Ce le-aș răspunde persoanelor care consideră că acest sport este dedicat doar bărbaților sau că femeile nu au ce caută aici ar fi un răspuns destul de simplu și la subiect. Fiecare om are dreptul de a alege să facă un sport, sunt fete care s-au îndrăgostit de minge sau care au moștenit un talent de la tată sau bunicul lor, și așa au simțit să practice acest sport, deoarece aici se simt în largul lor și nu este nimic de judecat! Într-adevăr, forța sau viteza nu se compară între un bărbat și o femeie, dar un fotbal frumos poate fi arătat în egală măsură și de o echipa feminină și de o echipa masculină. Contează cum privești frumusețea lui”.
”Nimic nu este imposibil”
Odată cu acest subiect, Vanessa a vrut să transmită și un mesaj pentru fetele care vor să practice fotbalul, dar care se tem de prejudecăți sau de duritatea cu care vor fi tratate de cei din jurul lor.
”Un mesaj pentru toate fetițele și fetele care vor să ajungă fotbaliste e să nu vă lăsați descurajate de vorbe și de prejudecăți cum că nu ar trebui să practicați acest sport, ci dimpotrivă, să le arătați tuturor de ce sunteți în stare și să urmați o carieră în fotbalul feminin! Greutăți or să fie, dar nimic nu este imposibil când pui suflet în ceea ce faci”.
Iar în ceea ce privește idolii, Vanessa ne-a spus pe cine apreciază atât din fotbalul masculin, cât și din cel feminin.
”De când eram mică țineam cu Real Madrid și mereu îl considerăm un exemplu pe Cristiano Ronaldo, chiar dacă nu e portar, el m-a inspirat să fiu mereu o campioană și să lupt pentru visele mele. Dar în egală măsură respect toți fotbaliștii cu realizări excepționale și care au făcut istorie în acest sport”.
”În fotbalul feminin sunt multe jucătoare care mă inspiră. De la fiecare pot să zic că am luat ceva, de la Alisha Lehmann îmi place felul de a se prezenta mereu pe teren, fiind o personalitate feminină și emană o energie bună, de la Maria Isabel Rodriguez „Misa”, portarul celor de la Real Madrid, mă inspiră curajul și dedicarea ei în poartă în fiecare meci. În același timp o apreciez mult pe portăriță Naționalei noastre, Camelia Ceasar, un portar excepțional care evoluează pentru AS Roma, îmi doresc că într-o zi să ajung la prima echipă a naționalei și să pot să dau mâna cu ea știind că suntem colege de echipă, antrenându-ne pentru țară noastră”.
În finalul discuției noastre, Vanessa ne-a vorbit și despre obiectivele pe care și le-a setat pentru sezonul următor.
”Pentru sezonul viitor îmi propun să ajung cu echipa în primele 6 locuri, să prindem play-off-ul Ligii 1 și, de ce nu, să fim poate chiar campioane! Pe plan personal îmi doresc să ajung să joc pentru prima echipă a Naționalei României, și de ce nu, să fiu nominalizată pentru premiul de cel mai bun portar din prima ligă a României”.
La data publicării acestui material, vineri, 14 aprilie, CS Gloria 2018 Bistrița s-a calificat în semifinalele Cupei României, după victoria cu 2-1 obținută pe terenul fetelor de la Farul Constanța.