Din Liga a 3-a, campion mondial cu România la minifotbal. Vlad Mocanu: ”Nu visam la un așa debut”
Originar din localitatea Alexandru Vlahuţă din județul Vaslui, Vlad Mocanu a trăit unul dintre cele mai frumoase momente din cariera unui sportiv la aproximativ 5.000 de kilometri departe de casă. Din copilărie a știut că trebuie să muncească din greu pentru a-și crea un nume în lumea fotbalului, întrucât practică și ”sportul rege”, fiind legitimat în prezent la Rapid Brodoc (Seria 1 din Liga a 3-a), acolo unde joacă pe postul de mijlocaș central.
”Un Campionat Mondial poate îl prinzi o dată în viață!”
În vârstă de 24 de ani, trecerea de la fotbalul pe teren mare la ”fotbalul mic” nu a existat însă niciodată pentru Vlad, întrucât le-a practicat pe ambele încă din adolescență. Premier Iași este numele echipei de club la care activează atunci când vine vorba de minifotbal. Alături de naționala României, numărul 9 a mai participat și la alte acțiuni, însă cât de curând avea să vină pentru el o veste mult așteptată: convocarea pentru turneul final din Emirate.
”Trecerea de la fotbal la minifotbal nu a existat practic niciodată, pentru că eu tot timpul le-am jucat pe ambele, încă de la 15 ani. Eram pe teren mare, în liga a 4-a, dar în paralel făceam antrenamente și la minifotbal.
Vestea convocării am primit-o când eram la Vaslui. Eram chiar la un meci pe teren mare. Vorbisem din iunie cu antrenorul (n.r. - Virgil Bejenaru) la campionatul național de la Bistrița și îmi spunea: 'vreau să te iau la Mondial. Îmi place de tine că ești serios, muncești, alergi, ai un caracter frumos și o să te țin aproape'.
Când am fost sunat am spus că vin fără să stau pe gânduri. Un Campionat Mondial poate îl prinzi o dată în viață!”
”Nu visam la un așa debut”
Mai departe, istoria a fost scrisă. Și în cel mai frumos mod cu putință pentru selecționata staff-ului format din selecționerul Virgil Bejenaru, secundul Laszlo Klein și managerul Dan Ștefan Cojocaru. Conduși în teren de experimentatul Alexandru Bourceanu, căpitanul Mircea Popa și golgheterul Marius Balogh, tricolorii au decis că acesta este momentul să strălucească.
În meciul de debut, împotriva naționalei din Sudan, tricolorii s-au distrat efectiv cu adversarii, tabela arătând la finalul jocului scorul de 9-1. Vlad Mocanu a reușit un hattrick.
”Nu visam la un așa debut. Sincer să spun, nu mă așteptam nici să prind atâtea minute de joc. Primul meci trebuia să fie amânat, pentru că cei de la Sudan au avut un accident în drum spre stadion și antrenorul ne-a spus cu 10 minute înainte de meci că este posibil să nu mai jucăm că nu avem cu cine. Noi eram supărați pentru că ne pregătisem 7 zile la Izvorani, în cantonament cu antrenamente zi de zi.
În cele din urmă s-a jucat, am intrat foarte montați. Am reușit să dau 3 goluri și am fost foarte bucuros că am putut să îmi ajut echipa. La fel ca în fotbalul mare, nu contează cine înscrie, contează să câștige echipa!”
”Doamne, dacă poți să faci ceva, fă-o acum!”
Această mentalitate s-a dovedit a fi una sănătoasă și totodată extrem de folositoare pentru a putea depăși performanțele înregistrate la ultimele Campionate Mondiale, acolo unde România a obținut de două ori bronzul, în 2015 și 2019.
Finala împotriva statului Kazakhstan a fost una cu adevărat epică. Cu 2 minute înainte de finalul timpului regulementar, kazahii conduceau cu 2-0, iar pentru mulți iubitori ai sportului părea că drumul României avea să se termine cu un loc secund.
Aflat pe bancă, Vlad Mocanu s-a rugat la Dumnezeu să facă o minune, iar divinitatea l-a ascultat.
”După cele două goluri înscrise de ei în urma greșelilor comise de noi, mi-am pierdut un pic încrederea. Eram pe bancă, mai erau 3 minute, și mi-am zis: 'Doamne, dacă poți să faci ceva, fă-o acum!'
A venit penalty-ul transformat de colegul nostru Marius Balogh. Apoi, toți, toți am avut încredere și am zis că da, avem șanse mari să revenim! La următoarea fază, gol, 2-2, știam deja că nu mai avem cum să pierdem, dacă am revenit de la 2-0 trebuie să câștigăm.
La loviturile de departajare, vreau în primul rând să spun că diferența este uriașă față de cele din fotbalul mare, dar cred că lucrul ăsta s-a văzut și din fața televizoarelor. S-au simțit emoțiile, noi în teren le aveam de 10 ori mai mari. Mă uitam la fiecare executant și nu îmi venea să cred că ei dădeau gol, noi dădeam gol, ei ratează, noi ratăm.
Au fost 30 de penalty-uri! Personal, când mi-a venit rândul, nu am avut emoții. M-am dus, am luat mingea, știam unde trebuie să dau și cum să lovesc.”
Românii au făcut noapte albă în Emirate
”De abia așteptam să ajungem acasă, la hotel. Cei din Emirate ne-au așteptat. Tot hotelul a ieșit afară, au făcut un coridor și toată lumea ne aplauda, ne felicitau, ne-au primit cu flori și cu șampanie. Fix ei, care nu au voie cu alcool!” (râde)
În mod special, Vlad a ținut să îi mulțumească lui Alex Bourceanu pentru devotamentul arătat la acest turneu final.
”Cu Alex Bourceanu am mai jucat, însă contra lui, tot la minifotbal. Nu ne știam personal înainte de turneu. Știam de la colegi că e un băiat super de treabă. Pentru mine este unul dintre cei mai buni și mai profesioniști sportivi pe care i-am întâlnit vreodată.
Alex are un mare cuvânt de spus la acest turneu final. Ne-a ajutat pe tot parcursul pregătirii, cât și în timpul competiției, referitor la ce trebuie să mâncăm, ce trebuie să facem, cum să ne odihnim. Este un om extraordinar! E o mândrie să joci alături de el. La 38 de ani, aleargă cât aleargă un copil de 20 de ani”.
”Îmi doresc din tot sufletul ca România să se califice la Euro!”
Performanța imensă reușită în ”fotbalul mic” i-a făcut pe mulți critici să scrie în mediul online, mai în glumă, mai în serios, că Edward Iordănescu i-ar putea avea în vedere pe băieții de la minifotbal pentru duelurile decisive ale României cu Israel și Elveția din luna noiembrie. Rezultatele vor decide dacă tricolorii vor participa din nou la un Campionat European după o pauză de 7 ani.
”Am văzut și eu că sunt multe comentarii. Legat de această aluzie pentru selecționerul Edward Iordănescu... E departe ceea ce spun oamenii, pentru că este o diferență foarte mare de la un teren mare la un teren mic. Pe teren mare nu poți face atât de multe schimbări.
Sper ca România să se califice la Euro! Îmi doresc din tot sufletul ca după atâția ani să fim acolo. Cred că nu există om din România care să nu își dorească treaba asta! Avem șansele noastre, un meci direct cu Elveția acasă. Dacă dă Dumnezeu să îi batem, cu siguranță ne vom califica!”
”Dacă ajung în Liga a 2-a, nu mai pot juca și minifotbal”
În finalul discuției, am fost curioși unde se vede Vlad în viitorul apropiat. Marea dorință a vasluianului este aceea de a face carieră în fotbalul mare, acolo unde speră să ajungă în Liga a 2-a și să își arate calitățile. Odată cu promovarea care este foarte posibil să vină pentru el, va exista și o ruptură în ceea ce privește frumoasa poveste cu fotbalul mic: regulamentul nu îi va permite să mai joace și minifotbal.
”Nu te mai lasă nici competiția, pentru că există un regulament de la Federație, și în mod automat nu te va lăsa nici clubul. Eu mi-aș dori să fiu cel puțin în Liga a 2-a pe plan sportiv. Îmi va fi greu să mă despart de băieții de la naționala de minifotbal. La anul are loc Campionatul European în Bosnia și mă gândesc cum ar fi să mă sune selecționerul și să mă cheme și eu să nu pot onora cu prezența... Este foarte greu!
Viața de fotbalist este foarte scurtă și vreau să profit de anii pe care îi mai am la dispoziție pentru a ajunge cât mai sus!”
”Motivația principală este familia”
Cât despre ceea ce îl motivează pentru a atinge aceste obiective...
”Familia! Motivația principală este familia. Vreau să demonstrez familiei mele că au crescut un băiat muncitor și de calitate. Nu mi-am bătut joc de viața mea: am terminat o școală, o facultate, un masterat și vreau să fie și ei bucuroși și mândri de mine!”
