Publicitate
Publicitate
Publicitate
Mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Flashback: Semaforul care a inspirat introducerea cartonașelor. Primul jucător eliminat a fost într-un meci al României

Miroslav Šifta
Arbitrul Mateo Busquets Ferrer îi arată cartonașul roșu lui Marcos Llorente
Arbitrul Mateo Busquets Ferrer îi arată cartonașul roșu lui Marcos LlorenteFlashscore / Jose Breton/NurPhoto/Shutterstoc / Shutterstock Editorial / Profimedia
Pedepsirea jucătorilor pentru încălcarea regulilor a făcut parte din fotbal încă de la începuturile sale. Practica de a avertiza și de a exclude jucătorii care încalcă grav regulile a fost inclusă în Legile jocului încă din 1881.

În zilele noastre, pe lângă fluierul arbitrilor pentru a indica un fault, există și posibilitatea de a acorda jucătorilor cartonașe galbene și roșii. Cu toate acestea, utilizarea acestor cartonașe colorate nu a făcut parte din joc (și din regulile sale) până în anii 1970.

Iată povestea cartonașelor galbene și roșii și introducerea lor în fotbal.

Ideea semafoarelor

Primul jucător care a fost eliminat într-un meci de fotbal a fost Placido Galindo, jucând pentru Peru împotriva României la Cupa Mondială din 1930. Totuși, acest lucru s-a întâmplat fără utilizarea unui cartonaș roșu. Cartonașele roșii fizice au fost introduse în 1970, dar nu au fost puse în practică până la Cupa Mondială din 1974, când arbitrul Dogan Babacan l-a eliminat pe Carlos Caszely din Chile în timpul unui meci cu Germania de Vest.

La nivel de club, primul cartonaș roșu a fost acordat în English Football League la 2 octombrie 1976. Primul jucător care a primit cartonașul roșu a fost David Wagstaff de la Blackburn Rovers, în meciul din Second Division disputat la Leyton Orient, după ce s-a certat cu arbitrul. Dar de unde a apărut folosirea cartonașelor în fotbal?

Ideea acordării de cartonașe galbene și roșii de către arbitri îi aparține lui Ken Ashton, un arbitru englez activ la cel mai înalt nivel, iar începutul poveștii cu cartonașele ne duce cu zeci de ani în urmă. La Cupa Mondială din 1966, arbitrul german Rudolf Kreitlein a încercat (fără succes) să îl elimine pe jucătorul argentinian Antonio Rattin. Dar Rattin nu a putut sau nu a vrut să înțeleagă.

El era cu un cap mai înalt decât arbitrul Kreitlein și, în cele din urmă, a trebuit să fie escortat în afara terenului de către poliție. Ken Aston a fost responsabil de toți arbitrii de la această Cupă Mondială și s-a întrebat cum ar putea fi depășite această barieră lingvistică și această neînțelegere.

Ken Ashton a lucrat din greu la această problemă, dar soluția a apărut spontan. El a spus mai târziu că ideea i-a venit la un semafor, când conducea pe Kensington High Street din Londra. Semaforul din fața sa a devenit roșu și în acel moment s-a gândit că ceea ce era suficient de bun pentru trafic ar fi perfect și funcțional și pentru arbitri.

Cu toate acestea, a fost nevoie de mult timp pentru a introduce utilizarea cartonașelor galbene și roșii în lumea fotbalului. Abia în 1987, International Football Association Board (IFAB) a recomandat la reuniunea sa anuală ca "FIFA să instruiască toate asociațiile naționale să facă obligatorie utilizarea cartonașelor galbene și roșii în eșaloanele superioare ale jocului".

Cartonaș galben: avertisment

Un cartonaș galben este arătat de arbitru pentru a indica faptul că un jucător a fost avertizat oficial. Detaliile jucătorului sunt apoi înregistrate de arbitru într-un carnețel. Un jucător care a fost avertizat cu cartonaș galben poate continua să joace în meci. Cu toate acestea, un jucător care primește al doilea cartonaș galben în timpul unui meci primește un cartonaș roșu și este eliminat.

Legile jocului enumeră (mai exact în Legea 12) tipurile de infracțiuni și abateri care pot duce la acordarea unui cartonaș galben: dezacord prin cuvinte sau acțiuni; încălcarea persistentă a Legilor jocului; întârzierea reluării jocului; nerespectarea distanței necesare atunci când jocul este reluat cu o lovitură de colț, o repunere în joc sau o lovitură liberă; intrarea sau reintrarea pe terenul de joc fără permisiunea arbitrului; părăsirea deliberată a terenului de joc fără permisiunea arbitrului; comportament nesportiv.

Deoarece arbitrul asistent video (VAR) face parte din arbitrajul meciurilor de fotbal, există două noi tipuri de infracțiuni pentru care se acordă un cartonaș galben: intrarea în zona de control a arbitrului și utilizarea excesivă a gestului VAR.

Infracțiuni de cartonaș roșu

Pentru a completa lista de infracțiuni pentru care se acordă (sau ar trebui să se acorde) cartonașe roșii, iată categoriile de abateri pentru care un jucător poate fi eliminat: refuzul unei ocazii evidente de gol cu un henț; refuzul unei ocazii evidente de gol cu un fault (cu excepția cazului în care arbitrul acordă un penalty și a fost o încercare de a juca mingea); fault grav; comportament violent; utilizarea unui limbaj și/sau a unei (unor) acțiuni ofensatoare, insultătoare sau abuzive; primirea unui al doilea cartonaș galben (avertisment) în același meci.

Din sezonul 2019/20, cartonașele galbene și roșii au fost arătate și oficialilor echipelor. Înainte de acest sezon, singurele opțiuni erau un avertisment verbal sau o eliminare verbală.

Acordarea cartonașelor galbene și roșii este în prezent o parte esențială a fotbalului și, prin urmare, și un motiv de dezbatere cu privire la faptul dacă sunt acordate corect și în conformitate cu Legile jocului.

Cartonașele evocă întotdeauna emoție, dar, în același timp, permit arbitrilor să țină meciul sub control. În afară de goluri, cartonașele sunt unul dintre principalele condimente care fac fotbalul atât de savuros pentru noi, fanii.

Mențiuni