Portugalia 2004: Când șocul a venit din Grecia - cea mai mare surpriză din istoria Euro

Campionatul European de fotbal 2004 a rămas în istorie în special datorită numeroaselor rezultate surprinzătoare.

Selecţionatele Germaniei, Spaniei şi Italiei au fost eliminate încă din grupe; câştigătoarea ediţiei precedente, Franţa, a fost eliminată în sferturi de Grecia; echipa gazdă, Portugalia, a avut la rândul ei un parcurs ieşit din comun, fiind învinsă în meciul inaugural, dar reuşind să ajungă în finală.

Pentru prima dată în istoria competiţiei, meciul inaugural a fost jucat de aceleaşi echipe care au ajuns în finală: Portugalia şi Grecia. În ambele, Portugalia a fost învinsă. Triumful elenilor a fost cu atât mai neaşteptat cu cât ei nu mai reuşiseră să se califice decât la două mari competiţii fotbalistice, Euro 1980 şi Cupa Mondială din 1994, unde au obținut un singur punct - o remiză fără goluri la Euro 1980, în fața unei echipe a RFG care nu avea nevoie decât de o remiză pentru a se clasa pe primul loc în grupă.

Cu un asemenea pedigree, nu este de mirare că Grecia nu se număra printre favorite, având înaintea turneului o cotă de 80/1 la câștigarea trofeului.

Exemplul Danemarca

Prima mare surpriză a competiției a venit în chiar meciul inaugural, când gazda Portugalia a fost învinsă de eleni cu 2-1. 

Giorgios Karagounis a marcat primul gol al Euro 2004, pentru ca în repriza a doua Angelos Basinas să dubleze avantajul din penalty, înainte ca Cristiano Ronaldo să marcheze pe final (90+3) un gol care s-a dovedit a fi doar o palidă consolare.

”Echipa Danemarcei din 1992 este un mare exemplu pentru noi”, a declarat Demis Nikolaidis, unul dintre jucătorii de rezervă, înaintea celui de-al doilea meci din grupă împotriva Spaniei. ”Au făcut lucruri uimitoare, chiar dacă erau departe de a fi cea mai bună echipă. Nu cred că acea echipă a fost mai bună decât cea pe care o avem noi astăzi”.

Grecia a remizat cu Spania (1-1) și mai avea nevoie doar de o remiză în ultimul meci cu Rusia pentru a consfinți calificarea. 

Golul marcat de Dmitri Kirichenko pentru ruși după doar 68 de secunde a rămas până acum cel mai rapid din istoria Euro, formația elenă suferind în cele din urmă o îngrângere cu 2-1, dar victoria Portugaliei în fața Spaniei (1-0) a trimis echipa lui Otto Rehhagel, datorită faptului că a marcat mai multe goluri în grupe (Grecia și Spania au terminat cu câte 4p, dar grecii au avut un golaveraj 4-4, față de 2-2 pentru iberici).

Un antrenor subestimat

Germanul Otto Rehhagel a fost primul antrenor străin care a condus o echipă spre glorie la EURO, reușind să transforme o echipă medie în campioană continentală.

”Regele Otto” a mai condus Grecia la UEFA EURO 2008 și la Cupa Mondială FIFA 2010, înainte de a se retrage după eliminarea din Africa de Sud, dar înainte de a prelua conducerea Greciei în 2001, el nu doar că nu mai fusese niciodată selecționer, dar nu mai antrenase niciodată în afara țării sale natale, Germania.

Nu e de mirare, în acest context, că numirea sa la cârma naționalei a fost întâmpinată cu mult scepticism de greci, care nu erau convinși că un antrenor care nu le cunoaște deloc nici fotbalul, nici limba, ar putea să aibă rezultate. 

Era, însă, un antrenor care se concentra mai mult pe punctele forte ale propriilor jucători și mai puțin pe cele ale adversarilor, iar asta le-a plăcut jucătorilor, care s-au adaptat rapid la cerințele tehnicianului german, care după succesul ce avea să urmeze la ediția din 2004 a Euro, avea să fie desemnat cetățean de onoare al Atenei.

1-0 și un gol de argint

Grecia nu a fost o echipă care să le ofere neutrilor prea multe motive de entuziasm, jocul ermetic ducând imediat cu gândul la ”catenaccio”-ul italian. Dar unitatea unei echipe dispuse să se sacrifice a făcut diferența în meciurile eliminatorii, care s-au terminat toate cu același scor: 1-0.

”Oricine a intrat în teren, a luptat pe viață și pe moarte”, a spus după acel turneu căpitanul Greciei, Theodoros Zagorakis, iar Franța (0-1) și Cehia (0-1) au simțit pe propria piele asta, în sferturile de finală, respectiv în semifinale.

Cehii au avut parte chiar de un strop în plus de dramatism, eliminarea lor rămânând unică în istoria fotbalului, survenind în urma singurului ”gol de argint” marcat vreodată.

Spre deosebire de precedentele două ediții, ambele încheiate cu ”goluri de aur” în finale (dacă o echipă marca în prelungiri, meciul se încheia imediat), în Portugalia a fost introdusă regula ”golului de argint”, ceea ce presupunea că dacă o echipă marchează în prima repriză de prelungiri și nu este egalată până la pauză, partida se termină.

Golul marcat de Dellas în minutul 105+1 a însemnat de fapt că cehii nu au mai avut aproape nicio șansă să mai revină în meci, iar Grecia a ajuns într-o neașteptată finală contra Portugaliei.

Săvârșirea miracolului

După ce pierduse cu 2-1 meciul inaugural, era de așteptat ca Portugalia, care pornea ca mare favorită, să vină cu lecțiile învățate și să câștige trofeul.

Din nou, însă, barajul defensiv al Greciei s-a dovedit a fi impenetrabil, în ciuda superiorității evidente a unor jucători precum Luis Figo și Cristiano Ronaldo.

Cu Deco enervat de marcajul lui Kostas Katsouranis, Portugalia a avut parte de prea puțină creativitate până când Rui Costa, aflat la ultima sa apariție internațională, a intrat pe teren și a creat câteva jumătăți de ocazie.

Mult prea puțin pentru a anula golul lui Charisteas din minutul 57, care, la fel ca în semifinale, a fost reușit în urma unei lovituri de colț, grecii stăpânind aproape la perfecție arta fazelor fixe.

”Când arbitrul a pus capăt meciului, a fost ca și cum s-ar fi stins luminile - un alt punct gol în memoria mea - zâmbetul constant de idiot pe fața mea pentru nu știu câte minute. Momente de necrezut”, a rememorat pentru site-ul UEFA, căpitanul Theodoros Zagorakis, care a fost desemnat ”Jucătorul turneului” la acea ediție a Euro.

Cât despre stitul de joc al Greciei, ”nimeni nu-și va aminti după 20 de ani că această echipă a fost plictisitoare”, a spus fundașul Nikos Dabizas după acea finală.

De amintit, poate că încă ne amintim, dar asta nu ia nimic din meritele unei echipe care a crezut în forța sa de grup și a produs una dintre marile surprize din istoria fotbalului.

Echipa turneului

Portar: Petr Čech (Cehia)

Fundași: Traianos Dellas (Grecia), Ricardo Carvalho (Portugalia), Giourkas Seitaridis (Grecia), Gianluca Zambrotta (Italia)

Mijlocași: Maniche (Portugalia), Pavel Nedvěd (Cehia), Theodoros Zagorakis (Grecia)

Atacanți: Milan Baroš (Cehia), Cristiano Ronaldo (Portugalia), Wayne Rooney (Anglia)