Deși a înregistrat o singură victorie în ultimele nouă meciuri (împotriva micuțului Gibraltar), Scoția traversează de departe cea mai consistentă perioadă a sa din acest mileniu.

S-a calificat direct la un turneu major pentru prima dată de la Cupa Mondială din 1998 și și-a revenit după o înfrângere nefericită în barajul pentru Cupa Mondială din 2022 împotriva Ucrainei prin calificarea în grupa de elită a UEFA Nations League.

Echipa este stabilă, iar selecția finală de 26 de jucători include un număr respectabil de 13 jucători cu cel puțin 30 de titularizări pe scena internațională.

De asemenea, poziția fotbalului scoțian se schimbă în bine și, în general, asistăm la o îmbunătățire consistentă a națiunii fotbalistice care până de curând eșua cu regularitate. Victoria de anul trecut din calificări de pe teren propriu împotriva Spaniei, va rămâne mult timp în memorie.

Rangers a ajuns până în finala Europa League în sezonul imediat după ultimul Campionat European, în timp ce Celtic a furnizat recent doi manageri unor cluburi ambițioase din Premier League.

John McGinn a condus-o pe Aston Villa în Liga Campionilor în acest sezon cu banderola de căpitan. Andy Robertson, câștigător al Ligii Campionilor, este deja deținătorul recordului de pase decisive pentru un fundaș în Premier League.

În altă parte, Aberdeen culege roadele unei inițiative spectaculoase "AberDNA", care, cu sprijinul lui Sir Alex Ferguson, a văzut peste 6.000 de fani contribuitori implicați din 2018. Clubul a dominat competițiile naționale de juniori (U-16) și seniori (U-18) în acest sezon, iar Fletcher Boyd, în vârstă de 16 ani, a avut un impact imediat în Scottish Premiership.

După decenii de rușine în fața unor outsideri precum Insulele Feroe și Liechtenstein, Scoția a revenit din nou pe prima scenă. Cea mai veche echipă din turneu este pregătită să dea lovitura de data aceasta, după ce a avut la dispoziție trei ani pentru a reflecta asupra prestației anterioare.

Drumul spre finală

Scoția a câștigat toate cele cinci meciuri de calificare din deschidere, inclusiv primul triumf în fața Spaniei în aproape 40 de ani. Ultima dată când scoțienii au reușit o astfel de serie în cadrul unei campanii internaționale a fost în 1995.

În clasamentul final, echipa lui Clarke se poate lăuda cu un gol marcat în fiecare meci de calificare, cu excepția unuia, la Sevilla, unde VAR a anulat în mod controversat lovitura liberă directă a lui Scott McTominay.

Drept urmare, scoțienii au înregistrat al doilea cel mai prolific ciclu de calificare europeană după Euro 2016 (o medie de 2,1 goluri pe meci), în ciuda faptului că doar doi jucători - McTominay și McGinn - au reușit să înscrie mai mult de o dată.

Scoția a trecut recent printr-o perioadă de secetă fără precedent (șapte meciuri fără victorie, pentru prima dată din 1998), dar, per ansamblu, este una dintre cele mai reușite echipe din istoria recentă a țării.

Steve Clarke la conducere

Ultimul Campionat European a avut loc în cele 12 luni în care Steve Clarke a semnat cele mai multe victorii într-un singur an calendaristic din istoria Scoției (8). La acea vreme, era încă relativ proaspăt în funcție.

Astăzi este al patrulea cel mai longeviv manager al Tartan Army și primul antrenor care a avut norocul de a conduce Scoția la două ediții consecutive ale unui turneu.

Mai mult, McGinn, care a marcat 18 goluri și care a tras constant echipa sub tutela lui Clarke (este la doar trei goluri distanță de a egala recordul unui jucător sub același antrenor - Denis Law sub Ian McColl).

Dar, în timp ce Scoția din 2019-21 a oglindit Kilmarnock-ul lui Clarke din 2017-19, Scoția se află acum pe un teritoriu diferit.

În primul rând, aceasta este acum ferm o echipă Clarke. Fosta mână dreaptă a lui Jose Mourinho la Chelsea a rămas fidel unui nucleu experimentat, ignorând cu încăpățânare apelurile pentru sânge proaspăt.

În al doilea rând, situația este, de asemenea, complicată, știindu-se că David Moyes va fi liber în vară după ce s-a despărțit de West Ham. După spusele lui Moyes, el vrea să își conducă țara la un moment dat în viitor, iar la 61 de ani, s-ar putea să nu mai fie un alt moment.

Scott McTominay, o figură cheie

McTominay a avut întotdeauna un nivel minim ridicat, sub care coboară rar și pe care se bazează foarte mult (ceea ce îi impresionează în mod natural pe manageri), dar și un plafon de performanță nu atât de ridicat.

Cu toate acestea, scoțienii nu sunt pretențioși și, în comparație cu vremurile recente, când a fost folosit cu precădere în defensiva în trei, acum sunt extrem de mulțumiți de el - ceea ce nu este surprinzător după un record de șapte goluri într-un an calendaristic (2023).

Dar golurile nu sunt totul. Unii fani îl văd ca pe Darren Fletcher reîncarnat, inima și plămânii unui colectiv care ar putea forma cu ușurință nucleul unei echipe de succes. Pe de altă parte, unii văd în limitele sale evidente un obstacol major în calea construirii unei echipe cu adevărat de succes.

Ceea ce este poate cel mai important pentru Scoția în acest moment este faptul că McTominay nu a mai marcat niciun gol din februarie, în principal din cauza problemelor de sănătate - cea mai recentă dintre acestea a venit după finala Cupei Angliei, împiedicându-l astfel să fie implicat în ultimele două meciuri.

Lawrence Shankland, unul de urmărit

Dacă scoțienii vor identifica un atacant cu adevărat prolific pentru acest turneu, s-ar putea să nu existe un pariu mai bun decât acest jucător de 28 de ani. Având în vedere vârsta sa, Shankland este o alegere neobișnuită pentru această secțiune, însă traiectoria carierei sale este una fascinantă.

Peste 20 de goluri în eșalonul al treilea, apoi de două ori în eșalonul al doilea și, în cele din urmă, de două ori în prima ligă (cel mai recent pentru a câștiga Gheata de Aur), îl transformă în Luca Toni al fotbalului scoțian.

În timp ce legendarul atacant italian își aștepta primul mare transfer la vârsta de 28 de ani (la Fiorentina), marile echipe din Scoția se învârt în jurul lui Shankland. Și cine știe, dacă într-adevăr se va alătura lui Rangers după Euro, o mutare mare la o echipă europeană peste câțiva ani nu ar fi exclusă.

Având în vedere retragerea lui Lyndon Dykes, care s-a accidentat, există un argument solid pentru Shankland ca fiind cel mai bun atacant scoțian disponibil în prezent pentru Clarke, lucru pe care l-a dovedit parțial prin contribuția sa recentă împotriva Gibraltarului (pasă de gol) și Finlandei (gol).

Meciurile din Grupa A

14.06.2024 - Germania vs Scoția - München

19.06.2024 - Scoția vs Elveția - Köln

23.06.2024 - Scoția vs Ungaria - Stuttgart

Echipa finală

Portarii

Alexander Clark 26.06.1992 Heart of Midlothian, Angus Gunn 22.01.1996 Norwich City, Liam Kelly 23.01.1996 Motherwell FC.

Apărători

Liam Cooper 03.08.1991 Leeds United, Grant Hanley 20.11.1991 Norwich City, Jack Hendry 07.05.1995 Al Ettifaq FC, Ross McCrorie 18.03.1998 Bristol City, Scott McKenna 12.11.1996 FC Copenhaga, Ryan Porteous 25.03.1998 Bristol City, Scott McKenna 12.11.1996 FC Copenhaga, Ryan Porteous 25.05.1995 Al Ettifaq FC.03.1999 Watford FC, Anthony Ralston 16.11.1998 Celtic FC, Andrew Robertson 11.03.1994 Liverpool FC, Greg Taylor 05.11.1997 Celtic FC, Kieran Tierney 05.06.1997 Real Sociedad.

Mijlocași

Stuart Armstrong 30.03.1992 Southampton FC, James Forrest 07.07.1991 Celtic FC, Billy Gilmour 11.06.2001 Brighton & Hove Albion, Ryan Christie 22.02.1995 AFC Bournemouth, Ryan Jack 27.02.1992 Rangers FC, John McGinn 18.10.1994 Aston Villa, Callum McGregor 14.06.1993 Celtic FC, Kenny McLean 08.01.1992 Norwich City, Scott McTominay 08.12.1996 Manchester United.

Atacanți

Che Adams 13.07.1996 Southampton FC, Tommy Conway 06.08.2002 Bristol City, Lewis Morgan 30.09.1996 New York Red Bulls, Lawrence Shankland 10.08.1995 Heart of Midlothian.