RFG 1988: Singurul succes major al Olandei și o petrecere de neuitat
După două Cupe Mondiale în care au pierdut în finală (RFG 1974 și Argentina 1978), Olanda a lipsit de la următoarele turnee majore din anii 80, doar pentru ca la finalul decadei marea generație a lui Johan Cruyff să fie înlocuită de cea a trioului Gullit - Van Basten - Rijkaard.
În spatele lor era ”arhitectul Fotbalului Total”, Rinus Michels, unul dintre cei mai faimoși antrenori din istoria fotbalului. FIFA l-a desemnat ”Antrenorul secolului”, iar în 1999 revista France Football l-a pus pe primul loc într-un top al celor mai buni antrenori din istoria fotbalului.
Era a treia aventură pe banca ”Portocalei mecanice”. După înfrângerea dramatică din 1974, a revenit la cârma naționalei în 1984, dar probleme la inimă l-au determinat să renunțe, doar pentru a accepta din nou postul doi ani mai târziu.
Revista World Soccer l-a descris ca fiind "cu un cap deasupra oricărui alt manager de la turneu, ca strateg, fiziolog și ființă umană", iar viziunea sa asupra fotbalului avea să dea în cele din urmă roade și la echipa națională.
"Mă bucur în special de faptul că am reușit să contribui la dezvoltarea faimosului stil de joc olandez în întreaga lume", a spus el la un moment dat. "Dacă aș avea o coadă, aș da din ea".
Cea mai mare petrecere din Olanda de după Eliberare
La ceva mai mult de 40 de ani de la terminarea Celui De-al doilea Război Mondial, rănile erau încă deschise, iar faptul că naționala RFG învinsese Olanda în finala Cupei Mondiale din 1974 nu a făcut decât să sporească dorința de revanșă a jucătorilor din ”Țara lalelelor”.
Un egal cu Italia (1-1), și două victorii cu același scor (2-0) în fața Danemarcei și Spaniei au propulsat țara gazdă spre primul loc în grupă și spre o semifinală cu Olanda, care pierduse primul meci din grupă cu URSS (0-1), însă două victorii cu Anglia (3-1) și Irlanda (1-0) au ajutat-o să obțină calificarea de pe locul al doilea.
"Pentru Olanda, semifinala cu Germania de Vest a fost adevărata finală", a spus căpitanul Ruud Gullit, mulți ani mai târziu. "Cu paisprezece ani înainte, întreaga țară stătuse plângând în fața televizorului când a văzut cum olandezii au suferit o înfrângere în fața Germaniei de Vest în finala Cupei Mondiale din 1974. Noi venisem să îndreptăm această situație".
Golul lui Lothar Matthaus din penalty (min 55) a fost anulat de o altă lovitură de pedeapsă transformată de Ronald Koeman (min 74), pentru ca Marco van Basten să dea lovitura decisivă cu două minute înainte de final (min 88), într-o partidă arbitrată de românul Ioan Igna.
"Campionatul a fost câștigat, din punctul meu de vedere", a spus Gullit după acel meci. Atât de mare era dorința olandezilor de a-i bate pe germani, încât chiar și un eșec în finala cu URSS nu ar mai fi contat atât de mult după succesul din fața RFG.
Victoria a fost prima a olandezilor împotriva vecinilor lor din 1956 încoace, iar petrecerile de după acest meci au fost considerate cea mai mare adunare publică din Olanda de la Eliberarea de sub ocupația nazistă.
Un succes cu 2-0 în fața URSS-ului câteva zile mai târziu avea să consfințească câștigarea primului și, până acum, singurului trofeu major internațional pentru naționala Olandei.
"Să câștigi pentru țara ta este cea mai bună realizare, pentru că trăiești acolo", și-a amintit el. "Vei fi un erou pentru tot restul vieții tale", a mai spus Gullit după ce a marcat primul gol din finala cu URSS și a ridicat trofeul Euro.
Un milion de oameni s-au aliniat pe canalele din Amsterdam, în momentul în care echipa a defilat cu trofeul pe o barjă după întoarcerea lor, iar ambarcațiunile s-au scufundat sub greutatea oamenilor care dansau pe acoperișuri.
Dar eroul acelui turneu nu a fost Gullit, ci tânărul Marco van Basten care a reușit în finală unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria fotbalului. Dar despre acest lucru vom vorbi pe larg în episodul viitor.
Echipa turneului
Portar: Hans van Breukelen (Olanda)
Fundași: Giuseppe Bergomi (Italia), Paolo Maldini (Italia), Ronald Koeman (Olanda), Frank Rijkaard (Olanda)
Mijlocași: Giuseppe Giannini (Italia), Jan Wouters (Olanda), Lothar Matthäus (RFG)
Atacanți: Gianluca Vialli (Italia), Ruud Gullit (Olanda), Marco van Basten (Olanda)