Analiză: Împrumutul de jucători în fotbal. Cifrele din spatele acestei practici

Potrivit autorilor raportului, au fost analizate 1,254 de echipe din 75 de ligi din întreaga lume. Din cei 33.482 de fotbaliști analizați, 3.178 se regăsesc la diverse echipe sub formă de împrumut, ceea ce reprezintă o medie generală de 9,5%.

Procentajul este mai mare pentru atacanți (13,1%), dar și în cazul echipelor din Serie A (19,0%) și Serie B (22,8%) din Italia, unde împrumuturile, uneori cu obligații de cumpărare condiționate de rezultatele echipei sau de performanțele jucătorilor, sunt cele mai răspândite din lume.

Proporția de jucători împrumutați este, de asemenea, ridicată în divizia secundă spaniolă, precum și în diviziile a treia și a patra din Anglia.

În ceea ce privește situația la nivel de club, procentul record de jucători împrumutați aparține argentinienilor de la Barracas Central din Buenos Aires (50,0%), mai notează Observatorul de fotbal CIES.

Proporția măsurată pentru actualul lider din Serie B, Frosinone, este de asemenea foarte mare (48,3%). Echipa din centrul Italiei a preluat temporar numeroși jucători aparținând unor echipe din Serie A.

Această strategie are atât avantaje, cum ar fi faptul că are la dispoziție jucători care altfel ar fi inaccesibili, cât și dezavantaje, cum ar fi rotația constantă a loturilor.

Podiumul este completat de formația din liga a doua spaniolă, Mirandes (43%).

Jucătorii împrumutați sunt, în medie, mai tineri decât fotbaliștii aparținând cluburilor angajatoare: 24,41 ani pentru primii, față de 26,54 ani pentru cei din urmă.

Cu toate acestea, împrumuturile nu implică doar jucători aflați la început de carieră. Doar 27,9% din numărul total de fotbaliști împrumutați au vârsta de 21 de ani sau mai puțin, în timp ce aproape jumătate (47,9%) au vârsta de 24 de ani sau mai mult.

Strategia de împrumut nu este, așadar, utilizată de cluburi doar cu obiectivul de a permite tinerilor jucători să își dezvolte potențialul, ci are și alte scopuri: face loc în loturi, relansează jucători care au deja o experiență relativ mare, limitează riscurile sportive și economice asociate unui transfer definitiv, sunt aduse întăriri fără taxe de transfer, plătind doar salariul jucătorului, uneori doar o parte din acesta sau deloc, precizează CIES. 

În general, 63,5% dintre fotbaliștii împrumutați joacă pentru un club al cărui nivel sportiv este mai mic decât cel al echipei lor de proveniență. Cu cât un club este mai competitiv, cu atât mai mult tinde să împrumute jucători la alte echipe.

Există numeroase cluburi din cele mai importante cinci ligi europene care dau cu împrumut cei mai mulți jucători. Cu 25 de jucători împrumutați la echipe din cele 75 de ligi analizate, Arsenal se află în fruntea clasamentului. În total, cinci cluburi din Anglia se află printre primele zece locuri ceea ce arată puterea economică a Premier League.

Pe lângă Arsenal, în acest top se mai regăsesc Brighton (21 de jucători dați cu împrumut), Manchester City (20), Chelsea (19) și Wolverhampton (18). 

Locurile doi și trei sunt deținute, însă, de cluburi din Italia. Atalanta și-a făcut din această practică o metodă de business. Clubul bergamasc cumpără ieftin, împrumută jucătorii tineri la alte formații și apoi, dacă aceștia confirmă, vând în profit. 

Un exemplu este suedezul Dejan Kulusevski, care a sosit la Atalanta în 2016 de la Bromma pentru 3,5 milioane de euro, a fost împrumutat la Parma unde a avut prestații excelente și apoi a fost vândut la Juventus pentru 35 de milioane de euro.

Atalanta are în prezent 24 de jucători dați sub formă de împrumut, cu trei mai mult decât Inter Milano, care ocupă poziția a treia în acest top. 

Recenta limitare de către FIFA a posibilității de a împrumuta în străinătate jucători cu vârsta de peste 21 de ani are ca scop specific să împiedice cele mai bogate cluburi să semneze un număr excesiv de fotbaliști în cadrul unei tactici de acaparare.

Deși această regulă poate servi drept factor de descurajare, multe cluburi bogate recurg la o strategie de multiproprietate, prin care preiau alte cluburi, de obicei din străinătate, unde pot plasa jucători fără a fi nevoite să îi împrumute.