La sfârșitul sezonului 2012/13, Owen a pus capăt unei cariere impresionante în Premier League.
Să aruncăm o privire asupra câtorva dintre cele mai mari și mai mici momente din cariera unuia dintre cei mai prolifici atacanți ai fotbalului englez.
Băiatul minune
Michael Owen s-a născut pe 14 decembrie 1979, în Chester, în nord-vestul Angliei, fiind al patrulea copil al părinților săi. Tatăl său, Terry Owen, este un fost fotbalist profesionist, cunoscut pentru perioada petrecută la Everton. De aceea, Michael a fost un fan al lui Everton încă din copilărie.
A făcut cunoștință cu fotbalul la vârsta de șapte ani și, deja la vârsta de 10 ani, câțiva dintre cei mai importanți scouteri ai Angliei îi monitorizau progresul. Echipe precum Arsenal, Chelsea și Manchester United și-au manifestat interesul față de el.
Cu toate acestea, el și părinții săi au ales Liverpool, deoarece „cormoranii” au pus accent pe educația sa. Astfel, Owen a continuat studiile la școala secundară, iar Liverpool l-a convins să frecventeze Școala de Excelență a Asociației de Fotbal de la Lilleshall la vârsta de 14 ani.
Owen a început să joace pentru echipele naționale ale Angliei, începând cu U-15 ani și continuând, doborând mai multe recorduri de goluri. De asemenea, a excelat în academia Liverpool. În această perioadă, Owen și-a finalizat studiile cu rezultate remarcabile.
În ciuda succesului academic, destinul său era să devină fotbalist profesionist. A semnat primul său contract profesional la patru luni după împlinirea vârstei de șaptesprezece ani, în decembrie 1996.
Balonul de Aur
Owen și-a făcut debutul în echipa de seniori a lui Liverpool în mai 1997, într-un meci împotriva lui Wimbledon, unde a intrat ca rezervă și a marcat imediat.
Owen l-a înlocuit pe Robbie Fowler, accidentat, ca atacant titular al lui Liverpool în 1997/1998 și, cu 18 goluri în campionat, a devenit cel mai bun marcator din Premier League și a fost votat cel mai bun tânăr al anului.
Ca urmare, Owen a fost convocat și la echipa națională. El a fost cel mai bun jucător al Angliei la Cupa Mondială FIFA 1998 din Franța și a devenit faimos în întreaga lume, în special după golul său împotriva Argentinei.
Owen și-a demonstrat constant reputația de marcator de elită, în ciuda problemelor recurente la tendon. În 2001, Liverpool a câștigat tripla: Cupa UEFA, FA Cup (cu două goluri decisive ale lui Owen în finală) și Cupa Ligii, iar Owen a primit ulterior Balonul de Aur.
În 2003, la vârsta de 23 de ani și 134 de zile, Owen a devenit cel mai tânăr jucător care a ajuns la 100 de goluri în Premier League (nici măcar Erling Haaland nu îl va putea depăși, având deja 24 de ani).
Unul dintre "Galactici"
Owen a marcat un total de 158 de goluri în 297 de meciuri pentru Liverpool între 1997 și 2004. În acel moment, el tânjea după o nouă provocare și a răspuns apelului gigantilor spanioli de la Real Madrid.
Cu toate acestea, într-o nouă țară și în era "Galacticilor" de la Real Madrid, el a fost folosit în mare parte doar rezervă.
Owen a marcat 13 goluri în LaLiga înainte de a reveni în Anglia în sezonul următor, unde s-a alăturat echipei Newcastle United, după ce Real a respins o ofertă anterioară din partea fostului club Liverpool.
Accidentarea lui Owen ca dispută juridică
Sezonul 2005/2006 trebuia să fie o relansare pentru Owen, care spera să fie în formă pentru Cupa Mondială din 2006. Planul a funcționat perfect la început, iar în decembrie 2005, Owen și-a încununat performanțele bune din prima parte a sezonului cu un hat-trick împotriva echipei West Ham United.
S-a jucat în deplasare la Londra, iar Owen a reușit un hattrick perfect, goluri marcate cu piciorul drept, cu piciorul stâng și cu capul. I-a oferit un asist chiar și lui Shearer la al patrulea gol, Newcastle câștigând cu 4-2.
Cu toate acestea, o altă deplasare la Londra a fost un mix de sentimente pentru Owen. În meciul din ajunul Anului Nou de la Tottenham, el a suferit o accidentare gravă. Diagnosticul a fost o fractură a osului metatarsian de la picior și a fost nevoit să se supună unei intervenții chirurgicale.
Se aștepta ca el să revină pe teren la sfârșitul lunii martie 2006, dar piciorul englezului a avut nevoie de mai mult timp pentru a se vindeca. Revenirea sa a avut loc în cele din urmă la sfârșitul lunii aprilie, deși după meciul cu Birmingham City, Owen a declarat că nu era "100% mulțumit" de starea piciorului său.
A ratat meciul final al sezonului și a terminat campania cu doar 11 apariții și șapte goluri. Cu toate acestea, Owen a devenit parte din primul 11 al Angliei la Cupa Mondială.
În cel de-al treilea meci din grupă, împotriva Suediei, Owen a suferit o nouă accidentare în primele momente. Diagnosticul a fost și mai grav de această dată: o ruptură a ligamentului încrucișat anterior al genunchiului.
El s-a recuperat după accidentare timp de aproape un an și nu a mai apărut pe teren până în aprilie 2007. Gravitatea accidentării lui Owen la Cupa Mondială a amplificat conflictul cunoscut sub numele de „club versus națională” în Anglia.
Newcastle United a cerut despăgubiri de la FA engleză și FIFA. Clubul a dorit ca atât FA, cât și FIFA să acopere salariul și tratamentele medicale ale lui Owen pentru accidentarea suferită în timpul unei meciurilro la echipa națională.
În cadrul aranjamentelor de asigurare existente între club și națională, FA și FIFA au plătit 50.000 de lire sterline din salariul săptămânal de 110.000 de lire sterline al lui Owen, totalizând aproximativ 2 milioane de lire pentru perioada în care nu a putut juca.
Mai târziu, în 2009, Owen a trecut de la Newcastle United la un alt club mare. El a semnat pentru rivalii de moarte ai lui Liverpool, Manchester United. Cu toate acestea, din cauza problemelor persistente de accidentare, el nu a jucat prea multe meciuri pentru "Diavolii Roșii" în timpul celor trei sezoane petrecute la Manchester.
Ultima apariție a lui Owen a avut loc în sezonul 2012/13, la Stoke City, perioadă în care a marcat și al 150-lea și ultimul său gol în Premier League.