Deocamdată, fotbalul din acest teritoriu autonom danez nu poate fi practicat oficial împotriva altor echipe de pe continent, iar echipa națională, formată din jucători amatori, depinde de bunăvoința adversarilor săi pentru a organiza meciuri amicale.
Groenlanda este un teritoriu autonom dependent de Danemarca, dar KAK, mica federație locală înființată în 1971, a anunțat la 28 mai că a depus oficial o cerere de aderare la CONCACAF, Confederația Asociațiilor de Fotbal din America de Nord, Centrală și Caraibe, mai degrabă decât la Federația Europeană de Fotbal, UEFA.
"Este în prezent singurul loc de pe Pământ care nu este membru al unei federații regionale de fotbal", a declarat pentru AFP selecționerul Morten Rutkjaer, în funcție din 2020.
Cu toate acestea, fotbalul - și mai ales prima ligă engleză - reprezintă pasiunea celor 57 000 de locuitori ai celei mai mari insule din lume, care se întinde pe 2 milioane de kilometri pătrați, de peste patru ori mai mare decât Spania.
Pe străzi, vara, sunt mulți copii cu mingea la picior, iar terenurile de iarbă sintetică - unul dintre cele mai mărețe din Uummannaq (vest), la umbra aisbergurilor - sunt pline.
Cel mai iubit sport
În lipsa unui stadion care să corespundă standardelor internaționale, secretarul general al KAK, Ungaaq Abelsen, vrea să cumpere o cupolă gonflabilă pentru a acoperi terenurile și a le proteja de intemperii.
Fanii nu lipsesc, spune el, subliniind că fotbalul "este cel mai iubit sport din Groenlanda" și estimează că 10 % din populația insulei îl practică.
"Dacă vom adera la CONCACAF și apoi la FIFA în general, atunci vom putea juca turnee oficiale", spune el. Deși nu este asociată cu candidatura, Federația daneză de fotbal (DBU) o susține "cu tărie".
"Ne apropiem de obiectivul nostru de a juca mai multe meciuri internaționale și de a arăta că Groenlanda face parte din țările care știu să joace fotbal", spune Patrick Frederiksen.
Căpitanul echipei naționale, în vârstă de 30 de ani, a jucat doar zece meciuri amicale de la prima sa convocare în 2017, cel mai recent fiind o înfrângere cu 5-0 în fața Turkmenistanului, pe 1 iunie.
Ca și coechipierii săi, Frederiksen nu este un profesionist. El lucrează la o grădiniță și se antrenează după serviciu. La turneele din deplasare, cum ar fi Jocurile Guernsey, își ia zile libere.
Groenlanda nu este încrezătoare că va juca un meci oficial înainte de 2026, dar federația se bazează pe calitatea sa de membru CONCACAF pentru a multiplica posibilitatea de a juca meciuri și de a-și dezvolta jocul.
Rigorile climei fac ca sezonul în aer liber să se desfășoare doar din mai până în august, în timp ce campionatul local se joacă într-o singură săptămână la începutul lunii august, dar oficialii speră să poată ajunge la acorduri pentru a juca în străinătate pe terenuri omologate, așa cum au făcut Insulele Feroe când au jucat un meci de calificare pentru Campionatul European în Suedia în 1992.
Un vis din copilărie
Jucătorii și fanii așteaptă deja cu nerăbdare ideea de a avea un statut internațional recunoscut. "Este un vis din copilărie care va deveni realitate", spune Frederiksen. "Va aduce bucurie, un sentiment de mândrie.
"Oameni din întreaga lume vor ști unde este Groenlanda", insistă Robert Fuder, un fan care vine să urmărească un antrenament în sală în Maniitsoq, un oraș cu 2 500 de locuitori.
"Ar însemna mult pentru țara noastră (...) Este o parte importantă a identității noastre și ne ajută foarte mult", spune Abelsen.
Pentru Rasmus Petersen, un instalator în vârstă de 44 de ani care antrenează copiii sub 13 ani din micul oraș arctic, teritoriul are "un viitor luminos în fotbal".
Iar pentru aceasta, este importantă mobilizarea tinerilor. În Maniitsoq, municipalitatea subvenționează antrenamentele pentru cei care doresc să joace.