Michael Essien (Indonezia)
Mijlocașul defensiv a fost unul dintre cei mai buni din lume la vremea sa, strălucind mai ales ca membru al echipei Chelsea, ajungând mai târziu la Real Madrid și AC Milan. Fotbalistul ghanez a părăsit Europa în 2017 și s-a îndreptat spre Persib Bandung din Indonezia, pentru care a jucat 29 de meciuri și a marcat cinci goluri.
Din 2020, el este antrenor secund la formația daneză Nordsjælland. Peter Odemwingie, Marcus Bent, Carlton Cole, Didier Zokora și Julien Faubert au încercat, de asemenea, fotbalul indonezian.
Robbie Fowler (Thailanda)
Legendarul jucător englez care s-a făcut remarcat în special la Liverpool, și-a petrecut ultima parte a carierei în Australia și în cele din urmă la echipa thailandeză Muangthong United, pentru care a marcat doar două goluri în treisprezece meciuri între 2011 și 2012. El a fost și antrenor la această echipă, fiind primul său angajament în acest rol. Ulterior, el a mai condus Brisbane din Australia și East Bengal din India.
Alți jucători cunoscuți care au luat drumul Thailandei au fost Aly Cissokho, Jay Bothroyd, Florent Sinama Pongolle, Modibo Maïga sau Yannick Djaló.
Maicon (San Marino)
Mourinho l-a făcut cel mai bun fundaș dreapta din lume la Inter, Deși a fost dorit de Real Madrid, brazilianul nu a ajuns să joace pentru galactici. Ulterior a plecat la Manchester City, acolo unde nu a mai înregistrat performanțe răsunătoare. S-a întors în Italia, la AS Roma, iar ultima parte a carierei și-a petrecut-o la mai multe echipe braziliene, surprinzând în 2021 când a ajuns la un acord cu Tre Penne din San Marino, dar a jucat doar două meciuri și în cele din urmă a agățat definitiv ghetele în cui.
Joan Capdevila (Andorra)
Mult timp apărător al echipelor de top din Spania, campion european în 2008 și chiar campion mondial în 2010, a evoluat în India dar și pentru echipa Santa Coloma din Andorra, unde a câștigat un titlu de campion. Paradoxal, a fost doar al doilea titlu din palmares, după cel obținut cu portughezii de la Benfica.
Alex Song (Djibouti)
Mijlocașul camerunez și-a petrecut cei mai buni ani la Arsenal, de unde a fost cumpărat de Barcelona, dar acolo a fost mai mult rezervă. Ulterior a recunoscut că nu l-a deranjat acest aspect, deoarece câștiga bani uriași. În 2020, el a ajuns la AS Arta din mica țară africană Djibouti, lucru care a surprins pe toată lumea.
Florent Sinama-Pongolle (Réunion)
Deși probabil că acest nume nu spune prea multe generației actuale, Sinama-Pongolle face parte din grupul "străzile nu vor uita niciodată". Fostul atacant este francez, dar s-a născut pe insula Réunion, care se află în Oceanul Indian, alături de Madagascar, dar care aparține Franței. La vârsta de 11 ani a venit de acolo la academia Le Havre.
În cariera sa, a jucat un meci pentru naționala "Cocoșului Galic" și a mai îmbrăcat tricourile lui Atlético și Liverpool, alături de care a câștigat Liga Campionilor în 2005. Și-a încheiat cariera în 2019 în Reunion, la primul său club, Saint-Pierroise.
Alte nume precum Hoarau, Marcelin, Robert sau Rodelin și mai ales Damien Plessis provin tot din insulița amintită mai sus.
Acesta din urmă a ajuns până la academia lui Lyon, a fost unul dintre cei mai talentați jucători francezi din generația sa, alături de Benzema sau Ben Arfa, numai că de la transferul său la Liverpool a jucat doar la cluburi mediocre. Și-a încheiat cariera în Oceanul Indian, la AS Capricorne.
Marama Vahirua (Tahiti)
S-a născut în Pape'ete, care este principalul oraș din Polinezia Franceză. La vârsta de 17 ani, a fost recrutat de la clubul său de origine, Pireu, de către echipa franceză Nantes și a avut o carieră foarte interesantă. Vahirua a jucat peste 300 de meciuri în Ligue 1 pentru Nantes, Nice, Lorient și chiar Monaco.
Prima șansă i-a fost oferită de cunoscutul antrenor Raymond Domenech în 2013, după ce Tahiti a câștigat Campionatul Oceaniei și s-a calificat senzațional în Cupa Confederațiilor. A fost singurul profesionist din echipă, care a revenit la unitatea din Pireu după turneu.
A mai făcut pentru scurt timp o altă săritură în Ligue 2, dar și-a încheiat cariera în 2018 ca membru al rivalei AS Dragon, la care a devenit președinte. Vahirua a jucat în total cinci meciuri pentru Tahiti, dintre care trei la Cupa Confederațiilor din Brazilia. El nu a marcat niciun gol.
Interesant este faptul că vărul său Pascal Vahirua a ajuns la Auxerre în 1982, unde a avut o carieră lungă și de succes și chiar a jucat 22 de meciuri pentru echipa națională a Franței.
Diego Forlán (Hong Kong)
Cariera acestui atacant legendar uruguayan este subapreciată. A câștigat Gheata de Aur pentru cel mai bun marcator al Europei în 2005 și 2009, și nici nu trebuie să vă spunem câtă concurență a avut de fiecare dată. A fost, de asemenea, cel mai bun marcator și chiar jucător al Cupei Mondiale din 2010, unde a condus Uruguayul până în semifinale.
A jucat pentru Manchester United, Villarreal și Atlético Madrid. La finalul carierei sale a jucat în Japonia, India și, în cele din urmă, în Hong Kong, unde a bifat șapte meciuri pentru Kitchee, marcând cinci goluri și ajutându-i să câștige titlul. Nicky Butt sau Mohamed Sissoko au jucat, de asemenea, în această țară asiatică.
India, un capitol separat
În 2014, fotbalul din India a cunoscut un boom uriaș și a atras un număr mare de jucători legendari. Pentru prima dată, competiția s-a disputat fără implicarea Federației Indiene de Fotbal sau a Federației Asiatice de Fotbal și a avut cifre record de audiență. Numele unor vedete au contribuit la realizarea acestui lucru.
Aici au ajuns Alessandro Del Piero, Roberto Carlos, Robert Pirés, Wes Brown, David Trezeguet, Florent Trezeguet, Florent Malouda, Nicolas Anelka, David James, Lúcio, Tim Cahill, Manuel Friedrich, Asamoah Gyan, Eidur Gudjohnsen, Marco Materazzi, Alessandro Nesta, Simão Sabrosa, Simão Sabrosa, Hélder Postiga, Robbie Keane, Adrian Mutu, Carlos Marchena, Joan Capdevilla, Luis Garcia, Freddie Ljungberg și Diego Forlán.
Deși calitatea a crescut rapid, aceasta a dispărut de asemenea foarte repede din cauza altor probleme extra-fotbalistice din prima divizie. Cele mai multe dintre aceste vedete au jucat doar câteva meciuri.