Prima participare a Qatarului la Cupa Mondială, între presiuni și controverse

Echipa națională a Qatarului a împlinit recent jumătate de secol de existență, primul său meci datând din 1970, și pentru prima dată va debuta într-o competiție mondială datorită calificării automate în calitate de gazdă.

Echipa condusă de catalanul Felix Sanchez Bas (47 de ani) va avea onoarea de a deschide oficial turneul pe 20 noiembrie, împotriva Ecuadorului. Qatar este o echipă care va fi descoperită pentru prima dată în lumina reflectoarelor fotbalului mondial, dar pornește la drum ca o Cenușăreasă a competiției.

Debutul lor în preliminariile mondiale datează din 1978. A fost nevoie de 19 ani pentru a aduce acasă un trofeu mai important, Cupa Asiei câștigată în 2019 în fața Japoniei.

O victorie care a urmat celor trei succese anterioare din Cupa Națiunilor din Golf, în 1992, 2004 și 2014.

Obiectivul minim al echipei din Qatar la această Cupă Mondială este să treacă de faza grupelor și să nu imite recordul negativ al Africii de Sud, singura țară gazdă care nu a ajuns în optimi. 

Puncte forte

Arhitectul recentei creșteri a echipei din Golf, precum și al investiției considerabile în organizare și structuri, este antrenorul Felix Sanchez Bas, care, după ce a părăsit un post de antrenor al echipei de tineret din Barcelona în 2006, s-a mutat la Doha, unde între timp a fost înființată Academia Aspire, o instituție dedicată dezvoltării viitorilor sportivi qatarezi.

Sanchez Bas a fost numit antrenor în 2017 și a condus echipa națională a Qatarului la o victorie istorică cu 3-1 în fața Japoniei în finala Cupei Asiei. Un eveniment care va fi găzduit de Qatar anul viitor.

Formația preferată a lui Sanchez este 5-3-2, deși victoria din Cupa Asiei 2019 a venit cu o preferință pentru o versiune ceva mai ofensivă: 4-1-4-1. Două soluții care favorizează jocul pe flancuri.

Antrenorul spaniol este cu siguranță unul dintre factorii care au contribuit la creșterea fotbalului în Qatar. În Spania, a antrenat echipa sub 16 ani a Barcelonei timp de zece ani, din 1996 până în 2006, pregătindu-i pe Sergi Roberto, Marc Muniesa, Gerard Deulofeu și Martin Montoya.

Qatar, în turneul pe care l-a câștigat în urmă cu 3 ani, a primit un singur gol, marcând 19. Totuși, aceste cifre nu sunt foarte relevante, având în vedere că adversarii din competiția mondială vor fi de un calibru superior.

Este suficient să ne uităm la participarea echipei lui Sanchez Bas la Copa America, tot în 2019: diferența tehnică și tactică a adversarilor s-a resimțit considerabil, ceea ce a dus la eliminarea Qatarului în faza grupelor, cu 5 goluri primite și doar două marcate, în meciul cu Paraguay.

Puncte slabe

Toți jucătorii din echipa națională a Qatarului joacă la echipe din țara lor, Al-Duhail și Al-Sadd. Acesta ar putea fi adevăratul punct slab în comparație cu alte echipe naționale care pot conta pe jucători de calibru internațional, deci capabili să se adapteze și să interpreteze diversele situații tehnice și tactice cu mai multă experiență și mai puține dificultăți.

Situația echipei

Echipa națională a Qatarului are o medie de vârstă ridicată, cei mai reprezentativi jucători având peste 30 de ani: portarul titular Saad Al Sheeb, fundașii Boulem Khoukhi și Rò-Rò, acesta din urmă născut în Portugalia, mijlocașul Hatem Mohammed Abdullah, atacantul Ismaeel Mohammad.

Atacantul Hassan Al-Haidos, deținătorul recordului și căpitanul echipei, este cel mai reprezentativ jucător al selecționatei qatareze. În trecut, el a fost antrenat și de un alt fost jucător al Barcelonei, Xavi.

În schimb, cel mai bun marcator al echipei naționale, Almoez Ali, în vârstă de 25 de ani, de la Al-Duhail, s-a născut în Sudan, dar este naturalizat qatarez din 2014: a marcat 39 de goluri în 82 de meciuri.

Almoez Ali a mai jucat în Austria și Spania, în divizii inferioare, înainte de a se transfera la Doha. Felix Sanchez va putea apela și la experiența apărătorilor Abdelkarim Hassan și Boualem Khouhki și a mijlocașului Karim Boudaif.

Unul dintre obstacolele pentru naționala locală va fi presiunea fanilor, care se așteaptă la performanțe pe măsura investițiilor sportive și non-sportive ultramoderne și strălucitoare create pentru eveniment. O comparație care probabil va fi una dezechilibrată.