Medalia va fi vândută la licitație joia aceasta, la New York, de casa Christie's, care o evaluează la o sumă cuprinsă între 400.000 și 600.000 de dolari, pe fondul unui interes sporit din partea colecționarilor, care sunt dispuși să cheltuiască milioane de dolari pentru a cumpăra suveniruri din momente legendare ale sportului.
"Am 77 de ani (...) M-am bucurat de ea (...) Și a sosit momentul să o transmit (medalia) cuiva care apreciază performanța sportivă" realizată la 18 octombrie 1968 pe Stadionul Universității Olimpice din Ciudad de Mexico, a declarat Bob Beamon pentru AFP, întrebat de ce se desparte de prestigioasa distincție.
"Această licitație a fost un excelent mod de a pune în valoare medalia, dar și de a-i păstra memoria", a adăugat el, imaginându-și că cumpărătorul, fie că este vorba de un colecționar sau de o instituție, va dori să o "expună" în perioada premergătoare Jocurilor Olimpice de la Paris.
"O zi extraordinară
Bob Beamon își amintește de 18 octombrie ca fiind "o zi extraordinară". Ajuns în finală în ultima clipă, după două încercări grele în calificări, sportivul a ținut în mod deosebit să valideze prima sa săritură, evitând să rateze placa sau aterizarea. " Spre marea mea surpriză, nu a fost doar o săritură (reușită), a fost un moment incredibil în istorie", își amintește el. "Totul a fost perfect, vântul a fost perfect, vremea a fost perfectă".
La 8,90 m, recordul mondial a fost spulberat cu 55 cm, iar abia la Campionatele Mondiale de la Tokyo din 1991 și la legendarul duel dintre Mike Powell și Carl Lewis, Powell a reușit o săritură de 8,95 m și mai bună. Dar, 55 de ani și 13 Olimpiade de vară mai târziu, Bob Beamon deține încă recordul olimpic la săritura în lungime.
Dacă Mexico 68 a rămas în istorie, a fost în principal din cauza acțiunilor sprinterilor americani Tommie Smith și John Carlos, care au fost excluși pe viață de la Jocurile Olimpice după ce au ridicat un pumn cu mănuși negre pe podiumul de 200 de metri în semn de protest față de discriminarea afro-americanilor din Statele Unite.
A doua zi, Bob Beamon a urcat pe podium cu șosetele negre vizibil trase în sus și a ridicat și el pumnul într-un gest similar.
Astăzi, ceea ce îl entuziasmează este noua sa pasiune descoperită pentru muzică. Bob Beamon a revenit la tobe și percuție, la care renunțase în adolescență, "pentru că sportul a fost mai presus de orice altceva". Născut în Queens, New York, Robert Beamon avea mai puțin de un an când mama sa a murit de tuberculoză, iar pe tatăl său nu l-a cunoscut niciodată.
"Norocul meu", spune el astăzi, "este că am înregistrat un album cu un grup de jazz, funk și hip-hop numit Stix Bones and the Bone Squad. Și m-am distrat foarte bine.” Titlul albumului: Olimpik Soul.