”Toți se bucură şi se mândresc în momentul în care un sportiv român atinge o performanță. Din păcate, de 30 de ani nu se investeşte şi nu se creează niciun fel de condiție pentru sportul românesc. Am ajuns să ne bucurăm şi să trăim extazul din excepții, din unice performanțe nefireşti.
”La fiecare întrecere suntem ”David” împotriva lui Goliat. Țări mult mai mici sau mai puțin dezvoltate decât a noastră au înțeles faptul că sportul este cea mai bună carte de vizită prin care un popor îşi creează o identitate la nivel global. În ceea ce priveşte orice sport din România, condițiile de antrenament sunt deplorabile, poate chiar umilitoare.
”Nu cerem, dar suntem folosiți în scop de câştiguri politice. După toate pozele şi felicitările, toți dispar şi se mai întorc abia după 4 ani, când mai are loc o nouă ”anomalie” fericită. Din păcate, de la mediul politic nu mai avem aşteptări de mult timp, pentru că au trecut 35 de ani şi tot ce mai există sunt pozele. Primim mult mai mult ajutor de la sponsori privați, care răsar timid când prind o cale şi le mulțumim pentru acest singur sprijin”, a scris Cîrstea, care a reprezentat România la două ediții a Jocurilor Olimpice, Beijing 2008 şi Londra 2012.
”Este o mândrie momentul în care un sportiv român câştigă o medalie la Jocurile Olimpice sau atinge un rezultat bun la un Grand Slam, aducând o bucurie de nedescris la nivel național. Însă aceste rezultate reprezintă cel mult 1%, mai exact ceea ce se vede. Ceea ce nu se vede este ascuns, existând zeci de mii de poveşti crunte care stau în spatele acestor rezultate.
”Mă uit la televizor, iar emoțiile mele sunt mixte, întrucât pe de o parte plâng de bucurie când văd un om care sfidează orice lege a posibilului de unul singur, iar pe de altă parte sunt total dezamăgită când îmi amintesc unde s-a ajuns şi în ce condiții se mai pot obține rezultate”, a adăugat ea.
Cîrstea a subliniat că nu vorbeşte în numele jucătorilor de tenis, care sunt într-un fel privilegiați, ci în numele sportivilor de la celelalte discipline din România.
”În acest paragraf nu vorbim despre tenis, noi fiind privilegiați în comparație cu 99% din atleții din România. Noi ne descurcăm într-un fel sau altul, astfel că ceea ce încerc să punctez reprezintă celelalte zeci de federații. Suntem o țară mare, cu o barcă mică, iar în câțiva ani (nu decenii) o să ne rămână doar un colac de salvare”, a menționat ea.
”Nu mă aştept să se schimbe ceva, nu mă aştept să mai apară alte excepții, însă având câteva mii de meciuri cu steagul României pe tabelă, consider că am câştigat dreptul de a spune lucrurilor pe nume, această fiind realitatea brută. Aş încheia prin a repeta că nu solicit nimic personal, dar nu mă feresc să spun că le mulțumesc tuturor sportivilor din acea barcă şi a celor zeci de mii de tineri care au fost scufundați din cauza condițiilor locale, înainte de a ajunge la debarcader!”, a mai spus Sorana Cîrstea.