Formula 1: Marele Premiu al Australiei - istoria circuitului Albert Park
Albert Park din Melbourne este un circuit semipermanent de sporturi cu motor și, de asemenea, un loc bine cunoscut pentru Marele Premiu de Formula 1 al Australiei. Circuitul a fost folosit pentru prima dată pentru Marele Premiu în 1996 și, de atunci, a fost parte integrantă a calendarului de curse de Formula 1.
Istoria circuitului Albert Park
Originile circuitului Albert Park datează din 1956, când au avut loc Jocurile Olimpice de la Melbourne. Pentru aceste Jocuri au fost construite un stadion și un parc care urmau să fie folosite ca zonă sportivă și de recreere. De atunci, parcul a servit ca loc de desfășurare pentru multe evenimente de sporturi cu motor - dar aveau să treacă aproape patru decenii până când un Mare Premiu de Formula 1 a fost amplasat în Albert Park.
Apoi, în 1996, a sosit marele moment. Circuitul Albert Park l-a înlocuit pe cel de pe strada Adelaide ca loc de desfășurare a Marelui Premiu al Australiei. Primul eveniment de pe noul circuit a avut loc pe data de 7 martie 1996. De atunci, Marele Premiu a fost organizat de 25 de ori. Câștigătorul recordului, cu patru victorii, este Michael Schumacher.
Traseul
Circuitul Albert Park are o lungime de 5 kilometri și 279 de metri în care piloții trec prin 16 viraje. Lungimea benzii de boxe este de 280,1 metri. Circuitul este plat și prezintă un relief neuniform, în special din cauza amplasării sale în centrul parcului. Există însă și porțiuni de drum drept pe distanțe destul de lungi, dintre care una dintre ele - "Brabham Straight" - are o lungime de peste 900 de metri, ceea ce asigură viteze decente. Viteza medie a circuitului este de puțin sub 235 de kilometri pe oră.
O caracteristică specială este acela că Albert Park poate fi numit un circuit "semipermanent". Acest lucru înseamnă că drumurile care înconjoară lacul artificial cu același nume din Albert Park din Melbourne sunt folosite ca pistă de curse și sunt închise traficului rutier public pentru weekendul respectiv al Marelui Premiu.
Infrastructura, care este importantă pentru cursă, este amenajată și verificată în permanență cu trei luni înainte de începerea evenimentului. Ulterior, o parte din infrastructură este demontată în cele șase săptămâni de după cursă, deoarece doar linia dreaptă de start-finish din zona de boxe este permanentă.
Structura pistei
Una dintre provocările de pe circuit este reprezentată de configurația neobișnuită a traseului de pe Albert Park. Circuitul este format în principal din viraje strânse și două linii drepte lungi.
La începutul cursei, configurația pistei necesită cea mai mare concentrare din partea piloților. Primul viraj, așa-numitul "Turn 1", este renumit pentru coliziuni și accidente involuntare. Întrucât virajul este foarte strâns, piloții trebuie să fie foarte atenți pentru a nu intra în roțile din spate ale mașinii din față. Din acest motiv, o poziție bună în calificări este deosebit de importantă pentru a nu porni într-o poziție nefavorabilă și a rămâne astfel în afara luptei.
Coliziunile de la start nu sunt neobișnuite la Marele Premiu al Australiei. Primul viraj de la Albert Park este în continuare un focar absolut de accidente, în special la start, deși virajul a fost lărgit cu doi metri și jumătate pe partea dreaptă în 2021. Acest lucru ar trebui să minimizeze "efectul de pâlnie" care apare atunci când multe mașini se întâlnesc cu o bandă îngustă. Acum ar trebui să fie cel puțin mai ușor să conduci unul lângă altul.
Curbele de la 3 la 6 sunt, de asemenea, provocatoare. Aici, piloții trebuie să conducă foarte precis și să atingă perfect linia la intrarea în virajul 3, pentru a menține cât mai multă viteză în combinația dreapta-stânga. În același timp, este important ca piloții să nu ia prea mult avânt cu monopostul în timpul tranziției de la virajul 5 la virajul 6.
În timpul lucrărilor de reconstrucție din 2021, curba 3 a fost lărgită cu patru metri în direcția de deplasare din dreapta, iar curba din dreapta a fost, de asemenea, ușor înclinată. Acest lucru vine tot în sprijinul piloților.
Curba 9 este un viraj de mare viteză. Piloții trebuie să fie extrem de preciși și atenți să nu piardă controlul mașinii. Este deosebit de important să se ia mult avânt la ieșirea din viraj, deoarece acesta duce direct în linia dreaptă lungă - "Brabham Straight".
Cu o lungime de 900 de metri, "Brabham Straight" este una dintre cele mai lungi linii drepte din calendarul Formulei 1 și oferă o oportunitate foarte bună de depășire pentru piloți. După o secțiune lungă, aproape neîntreruptă, de la virajul 6, virajul 11 este acum locul de depășire prin excelență. Această curbă a fost, de asemenea, lărgită spre interior cu trei metri. De asemenea, a fost ușor înclinată, ceea ce ajută la efectuarea depășirilor.
Curba 13 este un viraj dificil, care urmează imediat după "Brabham Straight". Aici este destul de greu pentru un pilot să controleze monopostul la intrarea în viraj și să găsească linia ideală, deoarece este ușor înclinată spre interior și necesită un control extrem al direcției. Penultimul viraj a fost, de asemenea, lărgit pe interior în timpul lucrărilor de reconstrucție din 2021 pentru a face mai dificilă apărarea poziției.
Nu în ultimul rând, "Turn 15" este un alt viraj strâns care duce direct în linia dreaptă de sosire. Aici, șoferii trebuie să fie foarte preciși pentru a nu pierde spatele monopostului în încercarea de a avea o viteză mare pentru linia dreaptă de start-finish.
Pista de boxe și suprafața de asfalt, de asemenea, reînnoite în 2021
Pista de boxe este cu doi metri mai lată decât înainte. Acest lucru a fost realizat prin mutarea peretelui boxelor spre pistă. Mica fâșie de iarbă a dispărut, iar zidul este acum chiar lângă pistă. În urma aprobării FIA, limita de viteză pe linia boxelor a fost mărită de la 60 la 80 km/h. Limita de viteză pe linia boxelor a fost redusă. Timpul redus pentru drive-through oferă mai multe opțiuni strategice pentru echipe.
De asemenea, întreaga pistă a primit o nouă suprafață de asfalt. Acest lucru era necesar, deoarece asfaltul original nu fusese atins de când fusese pus în 1995. Deoarece pista este deschisă traficului 51 de săptămâni pe an, aceasta s-a uzat în decursul a 27 de ani.