Publicitate
Publicitate
Publicitate
Mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Alcaraz - Zverev, finala noii generații la Roland Garros

AFP
Carlos Alcaraz
Carlos AlcarazAFP
Spaniolul Carlos Alcaraz și germanul Alexander Zverev, care nu au ajuns niciodată în ultimul meci la Roland Garros, își vor disputa titlul duminică într-o finală care marchează o schimbare de generație.

Din 2005, titlurile de pe zgura pariziană au fost împărțite între 'Big 3': Rafa Nadal (14), Novak Djokovic (3) și Roger Federer (1). Între timp, a existat un singur invitat la petrecere, elvețianul Stan Wawrinka, un alt jucător din aceeași generație și care a câștigat titlul în 2015.

Acum, turneul va merge la un jucător în vârstă de 20 de ani (Alcaraz are 21 de ani, Zverev 27), ceea ce nu s-a mai întâmplat de când Djokovic a fost campion în 2016, la 29 de ani.

Al treilea Grand Slam sau primul?

Spaniolul, numărul 3 mondial, are un avantaj în fața lui Zverev (numărul 4), cel al experienței în câștigarea unor finale de Grand Slam, întrucât le-a câștigat pe cele două pe care le-a disputat anterior, în Statele Unite în 2022 și la Wimbledon în 2023.

După ce a rupt blestemul semifinalelor de la Roland Garros, rundă în care căzuse în ultimii trei ani, va reuși Zverev să obțină acum mult râvnitul prim Grand Slam?

Campionul olimpic în exercițiu și de două ori câștigător al Mastersului de la finalul sezonului a disputat însă doar o finală la un turneu major, US Open în 2020, și a pierdut acolo în fața austriacului Dominic Thiem.

"Nu eram pregătit atunci. Acum nu mai sunt un copil, sunt mai în vârstă. Dacă nu acum, atunci când?", a declarat Zverev după ce l-a eliminat în semifinale pe Casper Ruud, vicecampion la precedentele două ediții.

Meciuri directe
Meciuri directeFlashscore

O accidentare depășită

Alcaraz venise la acest Roland Garros ca un mare semn de întrebare, după ce abia a jucat pe zgură în acest sezon din cauza unei accidentări la antebrațul drept, la care poartă un bandaj special în toate meciurile sale de la Paris.

Această problemă fizică pare să fi fost lăsată în urmă, iar în semifinale a rezistat patru ore de luptă și cinci seturi în fața următorului număr unu mondial, italianul Jannik Sinner.

Zverev, între timp, a început turneul deja cu așteptări mari, după ce a câștigat Masters 1000 la Roma și a eliminat în primul tur un Rafa Nadal departe de cea mai bună formă a sa. În turul al treilea împotriva olandezului Tallon Griekspoor (25 ATP) și în optimi împotriva danezului Holger Rune (13 ATP) a avut nevoie de cinci seturi pentru a se califica.

"Zverev este la un nivel foarte ridicat de tenis. Tocmai a câștigat la Roma și joacă foarte bine pe zgură. Va fi un meci foarte greu", a prezis Alcaraz.

Spania în țara promisă

Pentru tânărul jucător din Murcia, câștigarea coroanei de la Paris ar fi un vis din copilărie devenit realitate, în turneul asociat în mod tradițional cu marile fapte ale tenisului spaniol.

"Când eram copil, obișnuiam să fug de la școală pentru a urmări meciurile de la Roland Garros la televizor. Este un turneu special, în care jucătorii spanioli au obținut multe succese, nu doar Rafa. Vreau să-mi las și eu amprenta", a declarat el după ce și-a asigurat locul în finală.

El își poate adăuga numele la cele ale lui Manuel Santana, Andrés Gimeno, Sergi Bruguera, Carlos Moyà, Albert Costa, Juan Carlos Ferrero, Rafa Nadal, Arantxa Sánchez Vicario și Garbiñe Muguruza, ceilalți spanioli care au fost încoronați la "Mecca" zgurii.

Unul dintre ei, Ferrero, este mentorul și antrenorul său. Campion ca jucător în urmă cu 21 de ani, el poate triumfa acum prin intermediul celei mai ilustre eleve a sa.

Seceta germană

Pentru Germania, Roland Garros este în mod tradițional un teritoriu mult mai ostil.

Singurele sale titluri acolo în "era Open" (din 1968) au fost obținute de Steffi Graf, încoronată de șase ori în turneul feminin, ultimul dintre ele în 1999.

Pentru a găsi singurele titluri germane în turneul masculin de la Roland Garros, trebuie să ne întoarcem mult în istoria turneului, în anii 1930, cu Gottfried von Cramm (1934, 1936) și Henner Henkel (1937).

În "era Open", doar un singur german ajunsese anterior în finală, Michael Stich, care a pierdut finala din 1996 în fața rusului Evgheni Kafelnikov. În turneele de Mare Șlem, ultimul titlu masculin german a fost câștigat de un german în 1996, când Boris Becker s-a impus la Australian Open.