Au fost 92 de titluri câștigate de iberic. Dintre acestea, 22 de Grand Slam-uri: 14 Roland Garros, 4 US Open, 2 Australian Open și 2 Wimbledon. Fără a uita, printre altele, cele cinci Cupe Davis câștigate cu Spania și cele două medalii olimpice de aur. Un CV impresionant completat de zeci de recorduri, printre care 23 de victorii împotriva numărului 1 mondial, și 906 săptămâni consecutive în Top 10 (2005-22), dintre care 209 săptămâni ca lider al clasamentului.
Cele 22 de Grand Slam-uri ale sale
A vorbi despre Rafael Nadal înseamnă a vorbi despre ”Regele zgurii”, al zgurii pariziene, unde și-a câștigat onoarea de a avea o statuie la locul de desfășurare a Openului Franței. Acolo, la Roland Garros, el a triumfat de 14 ori.
Roland Garros
2005: vs Mariano Puerta 6-7, 6-3, 6-1, 7-5.
La vârsta de 19 ani, la prima sa apariție la Paris, tânărul Nadal a surprins întreaga lume cu modul său de a lovi mingea și cu spiritul său de luptă neobosit. Se năștea legenda sa.
2006: vs Roger Federer 1-6, 6-1, 6-4, 7-6.
Prima finală dintre cei doi mari rivali ai secolului XXI. Elvețianul a dominat lumea tenisului așa cum și-a dorit, dar spaniolul "insolent" s-a prezentat fără complexe pentru a-l împiedica să cucerească râvnita Cupă a Mușchetarilor. Atunci a început o competiție acerbă pentru a deveni, până la apariția lui Djokovic, cel mai bun din istorie.
2007: vs Roger Federer 6-3, 4-6, 6-3, 6-4.
De data aceasta elvețianul părea mai pregătit ca niciodată. Îl învinsese chiar și la Roma. Dar capitala Franței a fost altceva și acolo a domnit din nou Nadal.
2008: vs Roger Federer 6-1, 6-3 și 6-0.
Poate cea mai grea înfrângere din cariera genialului elvețian. Cel puțin cea care l-a durut cel mai mult, după cum el însuși a recunoscut ani mai târziu. Și confirmarea că nu conta ce făcea el. Rafa era imbatabil pe zgură, un ciclon.
2010: vs Robin Soderling 6-4, 6-2 și 6-4.
Răzbunarea se servește pe o farfurie rece, trebuie să se fi gândit Nadal. Primul meci pe care l-a pierdut la Roland Garros a fost împotriva lui Soderling, în 2009. Oricine poate avea o zi proastă. Dar în anul următor, Rafa și-a luat revanșa și l-a distrus pe suedez în finală.
2011: vs Roger Federer 7-5, 7-6, 5-7, 6-1.
A fost kryptonita lui. Roger a vrut să-l bată pe Rafa în finală. Federer a vrut să demonstreze lumii că nimic nu îi este imposibil, dar chiar jucând la un nivel excelent nu l-a putut învinge pe rivalul și, totuși, prietenul său. Pentru că dacă elvețianul a jucat bine, spaniolul a fost apoteotic.
2012: vs Novak Djokovic 6-4, 6-3, 2-6, 7-5.
Sârbul se apropiase deja de cei doi mari ai momentului, ajunsese numărul 1, dar voia mai mult, avea o foame vorace... dar a fost șters dintr-o lovitură de un Nadal căruia nu i-a păsat că ploaia a întrerupt finala și a trebuit să să încheie cu o zi mai târziu. Pe zgură, Nole va trebui să mai îndure puțin superioritatea marelui său rival.
2013: vs David Ferrer 6-3, 6-2, 6-3.
Într-o sărbătoare a tenisului spaniol, actualul căpitan al Cupei Davis, visa să reușească surpriza. Imposibil. Nadal a trecut de el și a câștigat al optulea său titlu parizian.
2014: vs Novak Djokovic 3-6, 7-5, 6-2, 6-4.
Încă o dată, "Djoker" l-a provocat pe Nadal. L-a surclasat în primul set și o parte din al doilea... până când regele a spus stop și l-a forțat din nou pe pretendentul la tron să i se închine.
2017: vs Stan Wawrinka 6-2, 6-3, 6-1.
Trei ani de absență în finală, cu accidentări care deja își puneau amprenta asupra trupului său, nu au fost o problemă pentru spaniol, care l-a măturat pe elvețian fără să-i dea prea multe șanse. De fiecare dată când pășea pe terenul central, se transforma într-un animal insațiabil, care îi distrugea pe toți cei care îndrăzneau să îi stea în cale. Astfel a câștigat al 10-lea său titlu în Franța.
2018: vs Dominic Thiem 6-4, 6-3, 6-2.
Dacă cineva voia să-l învingă, nu avea să fie austriacul. Așa cum s-a întâmplat cu atât de mulți rivali, dacă Nadal era în finală, Nadal o câștiga. Nimeni altcineva nu deținea acea bucată de lume, acea Cupă pe care o ținea atât de aproape de el.
2019: vs Dominc Thiem 6-3, 5-7, 6-1, 6-1.
Nemulțumit de înfrângerea sa din anul precedent, Thiem a încercat din nou, convins că, cu încă un an de maturitate, talentul său ar putea acum să-l doboare pe "bătrân". Dar, în ciuda curajului său, imediat ce a egalat la un set, a dezlănțuit furia lui Rafael, care a sfârșit prin a-l distruge.
2020: vs Novak Djokovic 6-0, 6-2 și 7-5.
La fel cum făcuse cu Federer în 2008, Nadal a abordat finala ca mare favorit în fața adversarului său. Nole putea să câștige totul, dar trebuie să treacă de cel mai temut adversar al său într-o finală de Roland Garros. A trebuit să cedeze în fața superiorității infinite a unui mare campion.
2022: vs Casper Ruud 6-3, 6-3, 6-0.
Nimeni nu știa la momentul respectiv, dar această finală avea să fie ultima dată când terenul Philippe-Chatrier îl va vedea triumfând pe iubitul său Rafa. Ca și în cele 13 dăți anterioare, pe teren a fost un singur jucător cu șanse de victorie. Norvegianului nu i-a venit să creadă când a văzut în fața sa monstrul care îi întorcea toate loviturile, care abia dacă făcea greșeli și care nu a avut milă de el nici măcar în al treilea și ultim set. Vamos, Rafa!
US Open
2010: vs Novak Djokovic 6-4, 5-7, 6-4, 6-2.
Pentru a completa cvartetul magic, Nadal avea nevoie doar de un Grand Slam pentru a câștiga. L-a obținut în 2010 și împotriva lui Novak, așa că victoria a avut un gust și mai bun. Terenul hard trebuie să fi fost, însă, foarte dur pentru genunchii spaniolului...
2013: vs Novak Djokovic 6-2, 3-6, 6-4, 6-1.
A fost a treia oară când s-au întâlnit pe terenul central de la Flushing Meadows, cu câte o victorie pentru fiecare. Victoria, după mai bine de trei ore de tenis, i-a revenit lui Nadal.
2017: vs Kevin Anderson 6-3, 6-3, 6-4.
Acest sud-african de care puțini, cu excepția celor foarte pasionați, își amintesc, nu a fost un adversar pe măsură la New York. Poate că semifinala cu Del Potro, care îl eliminase pe Federer în sferturile de finală, a fost mai complicată. Sau poate că Nadal juca în așa fel încât Anderson era subestimat.
2019: vs Daniil Medvedev 7-5, 6-3, 5-7, 4-6, 6-4.
Fără îndoială unul dintre cele mai complicate meciuri, cu un titlu în joc, pe care Nadal le-a avut în carieră. Rusul l-a dus la limită, a încercat să îl răpună, dar cu cât părea mai dificil, cu atât ridica nivelul. Au fost cinci ore spectacol cu final fericit pentru cel care și-a adăugat al patrulea titlu în Statele Unite.
Wimbledon
2008: vs Roger Federer 6-4, 6-4, 6-7, 6-7, 9-7.
Desigur, trebuia să fie împotriva elvețianului împotriva căruia Nadal a obținut o victorie istorică pe iarba londoneză. Dacă sunteți în căutarea unei epopei, atunci aceasta este. Era a treia finală consecutivă între cei doi la All England Club și Roger voia să-l supună pe Rafa la fel cum spaniolul a făcut-o la Roland Garros. Avea deja două victorii și o căuta pe a treia împotriva lui. Dar... istoria s-a schimbat și Nadal a făcut unul dintre cele mai bune meciuri din toate timpurile. Atât de bun încât s-a făcut chiar și un documentar despre el.
2010: vs Tomáš Berdych 6-3, 7-5, 6-4.
Fără o semnificație la fel de mare ca precedentul său titlu, Nadal a fost, de asemenea, încântat să demonstreze din nou că este cel mai bun din lume pe orice suprafață. În acel an a câștigat la Paris, New York și, bineînțeles, Londra.
Australian Open
2009: vs Roger Federer 7-5, 3-6, 7-6, 3-6, 6-2.
Cucerirea Melbourne-ului nu a fost niciodată ușoară pentru Nadal. Din cele șase finale jucate, a pierdut patru. Dar cele două pe care le-a câștigat sunt de vis. Prima, desigur, împotriva lui Federer, după mai bine de patru ore de luptă totală. Elvețianul, care în anul precedent fusese învins de același adversar la Wimbledon, nu a putut decât să recunoască superioritatea lui Rafa și să promită mai mult efort pentru a-l depăși și a-l învinge în alte finale.
2022: vs Daniil Medvedev 2-6, 6-7, 6-4, 6-4, 7-5.
Poate că a fost triumful cel mai neașteptat al lui Nadal dintre toate Grand Slam-urile pe care le-a câștigat. Pentru că nimeni, nici măcar el însuși, nu era încrezător că va putea juca la un nivel atât de ridicat după atâtea accidentări. Dar, ca un phoenix, a revenit mai puternic ca niciodată, a câștigat meciuri și încredere și a ajuns în finală. Și a îndurat o luptă titanică de cinci ore și jumătate pentru a obține al doilea său Australian Open și pentru a striga lumii că s-a întors. Apoi, mai târziu în acel an, a venit ultimul său Roland Garros.