Jucătoarele americane au purtat ștafeta ani de zile, în timp ce vedete mai tinere, precum Coco Gauff, au apărut chiar în momentul în care Serena Williams își încheia cariera cu 23 de victorii majore.
Dar niciun american nu a mai câștigat un turneu de slam de când Andy Roddick a triumfat la Flushing Meadows în urmă cu 21 de ani. Este o perioadă stearpă care devine din ce în ce mai frustrantă pentru fanii americani, care s-au obișnuit cu decenii de succese ale compatrioților, Jimmy Connors, John McEnroe, Jim Courier, Pete Sampras și Andre Agassi adunând 41 de Slamuri între ei, din anii 1970 până la începutul anilor 2000.
Dar cu Tiafoe și Fritz jucând unul împotriva celuilalt vineri, un american este garantat într-o finală majoră pentru prima dată de când Roddick a pierdut în fața lui Roger Federer la Wimbledon în 2009.
"Este o validare a strategiei din ultimii 15 ani", a declarat Martin Blackman, care a preluat frâiele ca director general al USTA Player Development în 2015.
USTA a anunțat o revizuire masivă a programului său de dezvoltare a jucătorilor în 2008, începând cu juniorii, iar performanțele puternice arată că investiția a meritat, a spus Blackman.
"Este atât de multă muncă care a fost depusă de la zero", a adăugat el.
"Încercarea de a schimba cultura, încercarea de a crea mai multe oportunități de dezvoltare pentru toți acești juniori."
Taberele USTA au fost un punct comun pentru Tiafoe și Fritz, prieteni buni din circuit care urmăresc acum primul lor trofeu major.
Fritz este fiul fostei jucătoare de top 10 Kathy May, care a ajuns până în sferturile de finală ale US Open în 1978, în timp ce trecutul lui Tiafoe este deja o sursă de inspirație printre fanii tenisului.
Tatăl său a lucrat ca îngrijitor la Junior Tennis Champions Center din Maryland după ce a fugit de războiul civil din Sierra Leone, iar Tiafoe a spus că povestea sa arată că "oricine poate reuși".
Alți americani de top, cum ar fi Tommy Paul, cap de serie 14, și Reilly Opelka, care a ajuns în runda a patra aici în 2021, au trecut, de asemenea, prin taberele USTA, a spus Blackman.
"Cred că de aceea prietenia lor este atât de strânsă", a continuat el. "Acești jucători vor să se bată între ei, vor să fie cei mai buni americani, dar se respectă cu adevărat.
"Și dacă unul dintre ei pierde, atunci se bucură pentru celălalt și acesta este un lucru frumos."