Nu există un final de carieră mai frumos decât cel al lui Pete Sampras la US Open 2002

A fost o vreme, nu cu mult timp în urmă, când cele 14 titluri de Grand Slam ale lui Pete Sampras păreau imposibil de atins. Dar asta a fost înainte de Big Three. Pentru că înainte de această ultra-dominanță, americanul a fost stăpânul circuitului timp de aproape zece ani.

Iar în urmă cu fix 21 de ani și-a încheiat cariera așa cum a început-o: ca un campion. Traversând o perioadă slabă înainte de US Open, el a renăscut și și-a încheiat cariera așa cum visează orice jucător: câștigând un turneu de Grand Slam.

În 2002, "Pistol Pete" nu mai era regele circuitului. Lleyton Hewitt era numărul 1 mondial - și deținător al titlului - iar Andre Agassi purta steagul american în circuit. Sampras, la rândul său, a avut un annus horribilis, ultimul său rezultat major fiind obținut la US Open 2001, când a eșuat în finală împotriva australianului.

Singurul punct pozitiv al sezonului 2002 a fost o semifinală la Indian Wells. Umilința supremă a fost înfrângerea sa în turul 2 de la Wimbledon în fața unui complet necunoscut, Georg Bästl, pe atunci 145 mondial și un lucky loser. O crimă de lezmajestate chiar în locul în care au avut loc cele mai mari isprăvi ale americanului. Ca urmare, a ieșit din Top 10.

Nu mai avea nicio marjă de manevră și a jucat șase meciuri în trei turnee diferite înainte de New York, toate în trei seturi, toate extrem de strânse împotriva unor adversari teoretic inferiori. Ultimul său meci înainte de US Open - și, prin urmare, de facto, ultima sa înfrângere la profesioniști - a fost în primul tur la Long Island, împotriva unui anume Paul-Henri Mathieu.

Era cap de serie nr. 17 și zvonurile privind iminenta sa retragere erau în floare. În orice caz, acesta a fost singurul cuvânt de pe buzele presei pe tot parcursul sezonului, în ciuda insistențelor repetate ale lui Sampras că dorea să își aleagă singur momentul sfârșitului. Dar apoi s-a gândit poate că, dacă va duce o ultimă bătălie homerică pe unul dintre cele mai mari terenuri din lume și va fi înfrânt cu onoruri, fără îndoială că va fi un final fericit.

Iar acest lucru a fost aproape de a se materializa atunci când a fost împins într-un al cincilea set de Greg Rusedski, în turul al treilea. Asta este, ăsta este sfârșitul. Dar nu încă, pentru că Pistolul mai avea încă un glonț pe țeavă. Ceva s-a întâmplat, ceva s-a deblocat în interiorul lui, iar magia a început să se întâmple din nou.

Tommy Haas, numărul 3 mondial? A fost învins cu măiestrie. Andy Roddick, într-un meci între lumea veche și cea nouă, în care ni-l imaginam pe "A-Rod" punând capăt carierei legendare? Uimitor. Sjeng Schalken, total neașteptat la acest nivel al competiției? Înghițit cu o stăpânire regăsită a punctelor importante. Într-o clipită, Pete a redevenit Sampras și și-a programat ultima întâlnire cu cel mai mare rival al său, nemesisul său de-a lungul carierei: Andre Agassi.

Ce putea cere comitetul de organizare al US Open mai mult decât o finală între cei mai mari doi jucători americani de la sfârșitul secolului XX? Absolut nimic. Se anunță a fi un eveniment splendid, mai ales că zvonul retragerii lui Sampras se menține, dar al 34-lea și ultimul duel dintre ginerele perfect și copilul teribil va fi unul dintre cele mai memorabile.

Pentru că a fost ceea ce Statele Unite doreau să vadă, pentru că Arthur Ashe Court, cea mai mare arenă de tenis din lume, a fost cadrul perfect pentru o astfel de confruntare, pentru că meciul s-a ridicat la înălțimea promisiunilor sale, Sampras trebuia să câștige. În cele din urmă, a făcut-o în patru seturi, nu fără a avea de suferit în fața unui adversar redutabil.

Dar pentru că Pete Sampras este un om tăcut, care se exprimă mai bine pe teren decât în fața microfoanelor, nu și-a anunțat oficial retragerea... până la US Open 2003, când o ceremonie organizată în onoarea sa l-a "obligat" să recunoască faptul că există un motiv simplu pentru care nu a mai atins o rachetă de un an: retragerea. Regele serviciului-voleu și-a luat arta cu el, o artă care a dispărut, dar legenda sa rămâne intactă.