Visul unui sportiv român departe de granițele țării. Iulian Serbov: ”Dorința mea e să joc la FCSB”

Iulian Serbov a descoperit pasiunea pentru fotbal încă de la 6 ani, când urmărea la TV meciurile echipei sale preferate, Steaua București. Acela a fost și momentul în care a decis că vrea să urmeze o carieră în sport, iar părinții l-au înscris la echipa locală din orașul său natal, Dacia Unirea Brăila.

Începutul carierei în lumea fotbalului 

”De când eram mic, mi-a plăcut să mă joc cu mingea și am început fotbalul la echipa locală din Brăila. Era o diferență extrem de mare de la fotbalul de pe stradă, unde băteam mingea mai toată ziua, față de cel de la club, acolo unde trebuia să fii disciplinat, să muncești, să te impui, era o competiție de la antrenament la antrenament pentru a prinde un loc în echipă.

Mândria mare era că aveam voie de 2-3 ori pe săptămână să ne antrenăm pe aceelași teren cu echipa mare, văzând toate astea am decis de atunci că asta va fi viitorul”.

În copilărie, Iulian a frecventat mai multe cluburi până la vârsta de 12 ani, când viața avea să îi rezerve un alt destin, departe de România. S-a mutat în Germania împreună cu familia. Mai exact, în Bad Ems, un mic oraș unde trăiesc puțin peste 9.000 de locuitori, situat pe un afluent al râului Rin, între Frankfurt și Köln și care avea să devină noua sa casă.

”În ceea ce privește fotbalul, a fost și mai greu...”

În ceea ce privește fotbalul, Iulian a continuat să își urmeze visul și s-a înscris la clubul din oraș, VfL Bad Ems, acolo unde evoluează și în prezent, echipa evoluând în divizia denumită ”Kreisliga B”. Acomodarea la o țară total diferită față de România nu a fost, însă, una ușoară.

”La început a fost extrem de greu, limba străină în principiu a fost o barieră destul de dură în primii 2 ani. Mergând la școală și în paralel la cursuri era greu să te concentrezi și pe materiile propriu zise de aici, să ai note de trecere și pe lângă să înveți și germană, cu toate că primul an a fost unul de acomodare.

În ceea ce privește fotbalul, a fost și mai greu să văd mentalitatea cu care se lucrează aici, seriozitatea, indiferent de ligă și o competiție foarte strânsă. Odată cu timpul, trebuie să spun că am început cu greu să mă acomodez și să devin chiar un mic exemplu la echipa pentru care evoluez”.

Unul dintre aspectele care l-au surprins plăcut au fost, însă, condițiile de pregătire, care chiar și în diviziile de la baza piramidei fotbalului german erau mult mai bune ca în România.

”Vorbim de pistă de alergat, sală de forță, 2 terenuri de antrenament. În mod clar, gândindu-mă acum, sunt câteva avantaje pe care nu cred că le aveam atât de ușor în România. Aici toți membrii pot avea parte de ele, de la grupele de juniori până la prima echipă.

Suntem ca o familie când vine vorba de fotbal și asta într-un fel sau altul este un plus pentru oricine vrea să se țină de acest sport, atâta timp cât juniori sunt susținuți la fiecare meci de seniori, iar prima echipa este susținută de asemenea la fiecare partidă de juniori și copii. Este o adevărată atracție și un plus de încredere când vine vorba de fotbal”.

”Ca străin, vii din start cu un dezavantaj”

Ca în orice loc de muncă, viața printre străini nu este întotdeauna una ”roz”. Deși este foarte tânăr, Iulian a făcut eforturi mari pentru a se impune.

”Că străin vii din start cu un dezavantaj. Încă de la început, dacă ești bun la antrenamente, pentru antrenor acesta va fi un lucru notabil, ceea ce este absolut normal, însă pentru coechipieri în prima fază nu prea ești băgat în seamă. Prin evoluțiile și prestațiile tale - 5 minute acum, 10 meciul viitor - trebuie să prinzi încrederea coechipierilor pentru a te valida, iar dacă reușești asta, demonstrând că ești serios, muncitor, devotat, punctual, atunci și răspunsul lor va fi unul pozitiv.

”Dacă la început nu aveai nimic de zis, în cel mai scurt timp poți deveni o piesă cheie dintr-un puzzle, care are un cuvânt de zis și care se poate impune nu doar prin vorbe ci și prin fapte. Cel puțin asta am simțit pe pielea mea când am ajuns aici”.

”Am fost aproape să renunț”

Până să devină însă acea ”piesă cheie dintr-un puzzle”, dezamăgirile și momentele mai puțin plăcute nu au ezitat să apară în cariera lui Iulian, care spune că a fost aproape să renunțe la fotbal în urma unei accidentări care l-a ținut departe de terenul de joc timp de 6 luni. Ceva pozitiv avea însă să se întâmple în viața lui, iar drumul său în fotbal a continuat.

”Un moment în care într-adevăr m-am gândit la asta a fost atunci când m-am accidentat prima dată la genunchi. Eram într-o formă bună, dar din păcate a trebuit să rămân pe bară 6 luni de zile pentru recuperare și tratament. A fost un moment extrem de dificil pentru mine personal, crescând și mâncând fotbal pe pâine, a fost un șoc ca dintr-odată să nu mai pot juca, pur și simplu nu îmi venea să cred”.

”Am câștigat cel mai mare lucru din viața mea”

”Recuperarea nu dădea roade după primele 4 luni de zile și în acel moment în care eram mai mult negativist și am considerat că ăsta e momentul să mă las, am câștigat cel mai mare lucru din viața mea. Am câștigat un prieten, psiholog, soră, într-un cuvânt... am câștigat-o pe actuala mea prietenă și viitoarea mea soție.

Sabine m-a ajutat să trec peste recuperare, am revenit în mare formă pe teren, iar prezența ei la fiecare meci, indiferent de zi și de situație m-a făcut să am un mare respect pentru ea. În mod clar, țin să îi mulțumesc și mamei mele, pentru că și ea a fost încă de la începuturi alături de mine și mi-a purtat noroc”.

Golgheter pe regiuni în Germania

Sinceritatea și susținerea persoanelor apropiate nouă vor reprezenta mereu o cărămidă puternică pentru a realiza ceea ce ne-am propus. După momentul în care a cunoscut-o pe Sabine, cariera lui Iulian avea să ia o turnură mult mai spectaculoasă.

”Am câștigat mai multe trofee de când sunt aici și am devenit golgheter pe regiuni, cu 15 goluri marcate în 7 meciuri, un lucru care nu s-a mai întâmplat de ceva vreme în Bad Ems. Îl pot numi un record personal. Totodată, am avut ocazia să joc 2 finale de Cupă Regională, iar pe una dintre ele am reușit să o câștig și să fiu desemnat omul meciului.

Atunci am simțit pentru prima dată ce înseamnă cu adevărat să faci performanță, să vad oamenii pe străzi cu steaguri și fumigene. Au fost momente de glorie atât pentru mine cât și pentru familia mea care sper că se vor repeta, pentru că sunt extrem de frumoase”.

”Dorința mea este aceea de a juca la FCSB”

Când nu împlinise încă vârsta majoratului, atacantul a primit oferte de la formații cu renume în Bundesliga, precum Frankfurt, Köln sau Bremen, însă mutările nu s-au concretizat, având în vedere vârsta fragedă pe care o avea. Poate că pentru unii ar suna bizar, însă în prezent tânărul ar fi dispus să evolueze în țara natală, acolo unde a atins pentru prima dată o minge.

”Dorința mea este aceea de a juca la FCSB în Superliga României. Mi se pare un punct de creștere și un nivel ok pentru toți fotbaliștii. Când încă nu aveam 18 ani, am avut oferte din Frankfurt, Köln și Bremen, însă nu am putut face pasul următor fiind minor, fiindcă implica și anumite acte care trebuiau făcute prin avocați, iar asta a fost o barieră pentru familia mea”.

”Mă consider un om norocos”

”Nu îmi pare rău de nimic, toate lucrurile astea m-au făcut mai puternic și m-am simțit validat pentru toată muncă pe care am depus-o de-a lungul acestor ani. Dacă va fi să fie, cu siguranță m-aș bucura enorm alături de ai mei, oricare ar fi următoarea destinație. Oricum mă consider un om norocos”.

Iulian este la curent cu tot ce se întâmplă în fotbalul românesc. Vine rar acasă pentru a-și vizita bunicii, însă atunci când o face găsește întotdeauna o portiță să meargă și la un meci pe Arena Națională.

”Indiferent cu cine joacă, merg pe stadion și timp de 90 de minute sunt în nucleul meu. Din România îmi place Denis Alibec, joc pe același post ca și el și mă inspir din ceea ce face el pe teren, fiind tot un jucător de picior stâng. Din străinătate am patru preferați: Neymar pentru dribling, Messi pentru stilul complex de joc, Mbappe pentru viteză și Cristiano Ronaldo pentru felul în care muncește și se pregătește meci de meci”.

Rămâne de văzut care va fi următoarea destinație a lui Iulian Serbov când ne vom reîntâlni. Sportivul poate fi contactat pe pagina de Instagram @Wuuylk.