Călătoria unei campioane: Alexia Căruțașu și drumul spre vârful voleiului mondial: ”Un vis devenit realitate”
Facem o călătorie în trecut pentru a cunoaște perioada copilăriei Alexiei. Nu suntem foarte departe de prezent, întrucât sportiva a împlinit recent vârsta de 20 de ani. Ca în multe alte cazuri, familia a reprezentat un factor extrem de important în drumul și evoluția tinerei: ambii părinți sunt un izvor de inspirație, întrucât au practicat sportul de performanță la cel mai înalt nivel.
Tatăl Alexiei, Virgil Căruțașu, fost baschetbalist profesionist la Asesoft, în timp ce mama sa, Andreea Căruțașu, a evoluat pentru Rapid. De asemenea, Darius, fratele ei mai mic, practică baschetul în Turcia, unde este legitimat la Anadolu Efes.
”De acolo a început totul...”
Nu trebuie să ne mire astfel faptul că jucăria preferată a Alexiei din copilărie era... mingea de baschet! Probabil vă întrebați cum a ales tânăra o carieră în volei. Ei bine, aici intervine un alt membru important din familie: bunicul său, Sandu Kapelovies, fost voleibalist, actualmente patron al clubului Spike București, acolo unde antrenează și formează tinere talente.
”De când juca tata la Asesoft și mama la Rapid, eram cu mingea de baschet în mână, până la un moment dat când am început să merg la meciurile lui tataie de volei și ale mătușii mele și de acolo a început totul, de atunci nu am mai lăsat mingea de volei din mână.
La un moment dat, pentru câteva săptămâni am făcut și volei și baschet în același timp. Când aveam deja 4 ani de volei am vrut să mă las de acest sport și să mă apuc de baschet datorită unor camp-uri la care participam. În fiecare am mergeam în camp-uri cu ai mei. Am obținut titlul MVP (n.r. - cel mai bun jucător) și multe alte premii.
De acolo a venit ideea de a mă lăsa de volei... Dar după mi-am spus că nu vreau să las tot ce am facut în 4 ani de volei și am continuat.”
Alexia a luat atunci decizia finală: voleiul. Părinții au încurajat-o și au susținut-o cu tot ce a fost nevoie. La 13 ani, tânăra debuta deja pentru clubul CSM București, în Divizia A1. Perioada petrecută în România a fost însă una destul de scurtă pentru Alexia, căci viitorul avea să îi rezerve o surpriză total neașteptată.
”Perioada de la CSM a fost una destul de scurtă, doar 2 ani. Dar acei 2 ani au fost foarte grei din cauza examenului din clasa a 8-a, plus că în acea perioadă eu încă mai mergeam la meciurile de la Spike, aveam dublă legitimare, meditații, școală plus drumul care era destul de lung.
Debutul a fost ceva 'wow' pentru mine. Și acum când mă gândesc la acel moment mi se zbârlește pielea pe mine. Am intrat la un scor foarte strâns și emoțiile erau și mai mari … dar în final mi-am făcut treaba și când am ieșit încă tremuram din cauza emoțiilor.”
”Un vis devenit realitate”
La vârsta de 15 ani, Alexia cucerea deja primul său titlu de campioană la senioare cu CSM București. În acel sezon și-a făcut și debutul în Liga Campionilor. A urmat convocarea la echipa națională de junioare, acolo unde România a ocupat locul 5 la Campionatul European sub 17 ani din Bulgaria, în vara lui 2019.
Performanța le-a permis ”tricolorelor” accederea la Campionatul Mondial sub 18 ani din Egipt, acolo unde România s-a clasat pe locul 6.
Jocul Alexiei a început să se perfecționeze de la un meci la altul, iar turneul din Egipt avea să fie o adevărată rampă de lansare pentru ea. După ce România a învins echipe precum Argentina, Belarus, Peru și Turcia, Alexia a fost ”luată în vizor” de italianul Giovanni Guidetti, antrenorul lui Vakifbank Istanbul și selecționer în naționala Turciei.
”La echipa asta vreau să joc”
Vestea a fost primită cu multă bucurie de Alexia, transferul său realizându-se la doar câteva luni distanță. Adaptarea nu a fost una prea ușoară, având în vedere că tânăra a fost dintotdeauna într-o conexiune strânsă cu familia.
”Când am auzit că sunt interesați a fost un vis devenit realitate, fix în anul în care am ajuns la Vakifbank am participat la Final 4 în București cu fosta mea echipă, iar acolo au jucat și ele. Le-am spus atunci alor mei 'eu la echipa asta vreau să joc' și în același an s-a întâmplat.
Am stat foarte mult să mă gândesc, a fost o alegere extrem de grea. Mai ales că în primul an am stat numai cu bunica mea, de abia din al doilea an au venit și ai mei cu fratele meu.
La antrenamente îmi era greu, plângeam că îmi era foarte dor de ei, mereu când veneau la mine eram lipită de ei, plângeam de fiecare dată când plecau înapoi în București.
Dar chiar și în primul an, stând doar cu bunica mea, m-am distrat. Mereu ne-am găsit ceva de făcut în Istanbul și a fost un an frumos”.
”Până atunci nu știam ce înseamnă fanii”
”În primul an am jucat numai la junioare și echipa școlii pentru că transferul meu nu era gata. Era ceva nou și pentru ei să vină o jucătoare de 15 ani, de abia din al doilea an am început să joc în prima ligă, la Yesilyurt (echipă nou promovată).
Apoi, cel de-al treilea an l-am petrecut la Galatasaray și a fost un an nemaipomenit de frumos. Până atunci nu știam ce înseamnă fanii, de abia când am ajuns la 'Gala' mi-am dat seama”.
Alexia este încă emoționată atunci când rememorează primii ani petrecuți în Turcia. Tânăra avea să cunoască sentimentul suprem la finalul acestui sezon, atunci când, revenită la Vakifbank Istanbul, a cucerit cel mai râvnit trofeu: Champions League, după finala câștigată cu 3-1 în fața celor de la Eczacibasi.
”Am câștigat Champions League. A fost ceva la care chiar nu am visat”
”În acest an la Vakifbank am câștigat Champions League. A fost ceva la care chiar nu am visat până în ziua meciului. Sunt niște sentimente pe care nu le pot descrie...
Extrem de multe emoții... Știam că doar noi putem să ridicăm acel trofeu, aveam multă încredere în echipa mea știam cât de mult ne-am pregătit și cât de mult ne doream să ridicăm acel trofeu împreună”.
După o asemenea reușită, am fost curioși să aflăm ce și-ar putea dori mai mult o sportivă care abia a împlinit 20 de ani. Răspunsul Alexiei a venit prompt: ”îmi doresc să devin cea mai bună jucătoare de volei”.
”Încă îmi doresc să devin cea mai bun jucătoare de volei și mai am un drum lung până acolo. Iar cu echipa, în sezonul care vine avem că obiectiv 5 cupe de câștigat”, a spus Alexia, care o idolatrizează pe Tijana Bošković, o jucătoare profesionistă de volei din Serbia, de două ori medaliată olimpică.
Alexia a ales naționala Turciei: ”Una dintre cele mai grele decizii”
În 2022, tânăra a anunțat că va evolua pentru naționala Turciei, una dintre cele mai bine cotate echipe din voleiul feminin. Decizia a fost una grea, în contextul în care Alexia a fost considerată cea mai bună voleibalistă din România.
”Chiar una dintre cele mai grele decizii. În primul rând am ales Turcia pentru că nu ți se oferă astfel de ocazii în fiecare zi, în al doilea rând Turcia are acces la mult mai multe competiții decât România (Jocurile Olimpice, Campionate Europene/Mondiale, VNL și multe altele). România o să rămână mereu în inima mea, este țară în care m-am născut și crescut!”
Alexia va putea evolua pentru naționala ”Semilunei” din ianuarie 2024. Având acum dublă cetățenie, turcii au botezat-o Aleksia Karutasu.
”Viața în Turcia este foarte distractivă, mereu găsești ceva de făcut, niciodată nu te plictisești. Să fiu mereu departe de familie și casă nu este un sentiment foarte plăcut, dar fiecare sportiv știe ce înseamnă asta... Sacrifiile sunt foarte mari.
Aici toată lumea te apreciază pentru ce faci, acolo sportul este foarte iubit, în România nu este la fel da iubit ca un Turcia… Oamenii sunt extrem de fanatici și asta îmi place foarte mult la ei”.
În finalul discuției noastre, am rugat-o pe Alexia să vină cu un sfat pentru tinerii care vor să urmeze o carieră în lumea sportului.
”Tot ceea ce fac/practică să facă cu pasiunea și plăcere, să muncească mult până când ajung sus și după cum am spus, cu plăcere și dorința se poate realiza totul!”